Momentul Z al avansului din Kursk
Ucraina a surprins Rusia prin lansarea incursiunii din 6 august în regiunea Kursk, având ca scop îmbunătățirea poziției în viitoarele negocieri de pace. Cu toate acestea, negocierile au început abia după șapte luni, iar acum armata ucraineană se retrage rapid din Kursk, lăsând în urmă echipamente militare valoroase, conform unei analize a revistei Forbes.
Ofensiva îndrăzneață a trupelor ucrainene, care la un moment dat a ocupat 1.300 de kilometri pătrați din teritoriul Rusiei, s-a transformat într-o evacuare rapidă. Pe 25 februarie, unitatea de elită rusă, Centrul Rubicon pentru Sisteme Avansate Fără Pilot, a inițiat atacuri devastatoare asupra liniei de aprovizionare a garnizoanei ucrainene din Sudja, cea mai importantă localitate rusească cucerită de ucraineni. Folosind tactici avansate de drone, Rubicon a distrus rapid sute de vehicule militare ucrainene. Aceasta a fost descrisă de analistul Andrew Perpetua drept „ziua în care începeai să îți faci griji pentru Kursk”. Două săptămâni mai târziu, cele 10.000 de trupe ucrainene au început retragerea din Kursk.
Fără provizii și riscați să fie încercuiți, soldații ucraineni s-au retras rapid, abandonând echipamentul militar greu. Printre echipamentele lăsate în urmă se numără tancuri M-1 Abrams, mașini de luptă M-2 Bradley și obuziere M-777, având o pierdere totală de aproximativ 500 de vehicule militare, în timp ce rușii au suferit peste 600 de pierderi.
Artem Kariakin, unul dintre primii soldați ucraineni care au trecut granița cu Rusia, a declarat că au folosit mitraliere și sisteme de bruiaj pentru a încerca să se apere de drone. Imediat după vizita președintelui rus Vladimir Putin la un centru de control din Kursk, ministerul apărării rus a anunțat recucerirea Sudjei, iar presa de stat a difuzat imagini cu soldații ruși ridicând steagul Rusiei în centrul orașului.
Kariakin a menționat că mulți soldați evacuați au fost nevoiți să parcurgă pe jos zeci de kilometri, deoarece drumul principal era constant bombardat. El a recunoscut că problemele au început cu mult înainte de atacurile rusești, adăugând că zona ocupată de ucraineni a devenit din ce în ce mai greu de apărat.
Obiectivele operațiunii ucrainene au evoluat de-a lungul timpului. Inițial, aceasta era planificată ca un raid care să se finalizeze rapid, dar a evoluat în ocuparea teritoriului infiltrat, expunând trupele ucrainene la riscuri mai mari. Analistul Michael Kofman a subliniat că forțele ruse au tăiat principalele rute de aprovizionare, ceea ce a făcut imposibilă susținerea trupelor ucrainene.
În luna decembrie, un vehicul de aprovizionare a fost distrus de o dronă rusă, marcând începutul sfârșitului pentru logistica ucraineană în Kursk. De asemenea, intrarea soldaților nord-coreeni în luptă a adus un avantaj numeric Rusiei, aceștia adaptându-se rapid la condițiile de război.
În februarie, situația a devenit critică, iar șansele de supraviețuire pe drumul de reaprovizionare erau de doar 50%. Înfrângerea din Sverdlikovo a declanșat retragerea ucrainenilor, iar o operațiune rusă cunoscută sub numele de „Zombi” a permis pătrunderea în spatele liniilor ucrainene printr-un tunel dezafectat. Ucraina susține că mulți soldați ruși care au ieșit din tunel au fost uciși.
În ciuda retragerii din Kursk, situația pe linia frontului în celelalte sectoare a rămas stabilă. Fostul ministru ucrainean al apărării, Andrii Zagorodniuk, a declarat că operațiunea din Kursk a avut succes, prevenind deschiderea unui nou front, în timp ce trupele ruse de elită erau ocupate cu eliberarea teritoriilor pierdute. Această incursiune a adus și beneficii pentru Ucraina, permițându-le să-și refacă forțele în regiunea Sumî și să captureze prizonieri ruși, care pot fi folosiți în schimburi de prizonieri. În istorie, incursiunea va fi probabil văzută ca un pariu riscant, având un succes tactic fără a schimba dinamica generală a războiului.
