Muzica, aliatul surprinzător în lupta cu kilogramele
Interacţiunea dintre stimulii acustici şi procesele celulare a devenit un domeniu emergent de interes ştiinţific. O echipă de cercetători japonezi de la Universitatea Kyoto a descoperit că undele sonore pot influenţa comportamentul celular, inclusiv procesul de formare a celulelor adipoase. Expunerea la frecvenţe acustice a condus, în condiţii de laborator, la inhibarea maturizării celulelor adipoase şi la reducerea acumulării de grăsime.
Descoperirea sugerează potenţialul utilizării stimulării acustice ca instrument non-invaziv în controlul proceselor metabolice şi regenerative. La nivel celular, undele sonore generează reacţii fizice care ar putea transforma modul în care este gestionată greutatea corporală. Cercetătorii au observat că vibraţiile acustice, chiar şi cele obişnuite, pot împiedica dezvoltarea celulelor adipoase, un proces comparabil cu diminuarea capacităţii de stocare a grăsimii la nivel celular.
Studiul, publicat în 16 aprilie în revista Communications Biology, arată că expunerea continuă la sunete a redus formarea celulelor adipoase cu aproximativ 15%. Această descoperire oferă noi perspective pentru dezvoltarea unor strategii terapeutice inovatoare în controlul metabolismului şi regenerarea ţesuturilor. Sunetele ambientale, de la muzică la zgomotele urbane, pot influenţa procese biologice subtile.
Cercetătorii au construit un sistem special pentru a transmite sunete direct în medii de cultură celulară. Aceştia au generat semnale acustice prin intermediul unei suprafeţe dintr-un plastic special, care a generat trei tipuri de sunete: un ton de 440 Hz (nota „La” de la pian), un ton înalt de 14 kHz şi zgomot alb. Presiunea acustică utilizată a fost de aproximativ 100 pascali, similară cu ceea ce ar putea resimţi celulele în profunzimea corpului uman.
După doar două ore de expunere la sunet, 42 de gene şi-au modificat activitatea, iar după 24 de ore, acest număr a crescut la 145. Cercetătorii au descoperit că undele sonore activează structuri specializate prin care celulele stabilesc contactul şi comunicarea cu mediul înconjurător. Când aceste structuri detectează vibraţiile sonore, declanşează o proteină numită kinază de adeziune focală (FAK), care porneşte o cascadă de reacţii în interiorul celulei.
Cercetătorii au observat că atunci când celulele adipoase în curs de maturizare au fost expuse la unde sonore în primele zile de dezvoltare, s-a observat o reducere semnificativă a numărului de celule mature formate. Cele care au ajuns la maturitate au acumulat mai puţină grăsime (lipide). Acest efect a fost observat atât în cazul expunerii continue, cât şi în cel al expunerii intermitente.
Răspunsul celulelor a variat în funcţie de frecvenţa, intensitatea şi forma undei sonore. Atât sunetele joase, cât şi cele înalte au produs un efect, dar nu întotdeauna în aceeaşi direcţie. Densitatea celulară s-a dovedit a fi un factor semnificativ: celulele cultivate în aglomerări dense au răspuns diferit faţă de cele cultivate izolat.
Cercetarea se află într-un stadiu incipient, dar deschide noi perspective despre cum sunetele din jurul nostru pot produce modificări fizice la nivel celular. Această descoperire ar putea conduce, în viitor, la noi terapii pentru vindecarea rănilor sau reglarea metabolismului. Stimularea acustică ar putea fi un instrument neinvaziv, sigur şi cu efect imediat, aducând beneficii semnificative în medicină şi îngrijirea sănătăţii.
Cu toate acestea, cercetătorii au subliniat că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a valida aceste efecte în organisme vii. Limitările studiului includ imposibilitatea de a separa complet efectele undelor sonore de cele ale microcurenţilor pe care acestea îi generează în lichidul din jurul celulelor.
