Kabul se confruntă cu o criză acută de apă
Kabul, capitala Afganistanului, cu peste 7 milioane de locuitori, se confruntă cu o criză de apă atât de gravă încât ar putea deveni prima metropolă modernă care rămâne complet fără resurse subterane. Nivelul apelor a scăzut cu până la 30 de metri în ultimul deceniu, iar aproape jumătate dintre sursele de apă potabilă au secat.
ONG-uri internaționale și experți în resurse de mediu avertizează că situația ar putea deveni ireversibilă până în 2030, în lipsa unor intervenții urgente. Creșterea explozivă a populației, lipsa reglementărilor și înghețarea ajutoarelor internaționale au agravat criza. Organizația Mercy Corps atrage atenția că cei 7 milioane de locuitori ai capitalei afgane se confruntă cu o criză existențială.
Nivelul apelor subterane din Kabul a scăzut cu până la 30 de metri în ultimul deceniu din cauza urbanizării accelerate și a crizei climatice. Aproape jumătate dintre puțurile forate, principala sursă de apă potabilă, au secat complet. Extracția de apă depășește rata naturală de reîncărcare cu 44 de milioane de metri cubi pe an. Dacă această tendință continuă, toate rezervele de apă subterană ale Kabulului ar putea fi epuizate până în 2030, punând în pericol viața locuitorilor.
„Este nevoie de un efort asumat pentru a documenta mai bine această situație și pentru a atrage atenția comunității internaționale asupra necesității de a interveni,” a declarat un reprezentant al Mercy Corps. Fără apă, oamenii își părăsesc comunitățile, iar neglijarea nevoilor de apă ale Afganistanului va duce la o migrație și suferință și mai mari pentru poporul afgan.
Problema contaminării apei este, de asemenea, alarmantă. Până la 80% din apa subterană din Kabul este considerată improprie consumului, având niveluri ridicate de canalizare, salinitate și arsenic. Accesul la apă a devenit o luptă zilnică pentru locuitorii din Kabul, unele familii cheltuind până la 30% din venitul lunar doar pentru apă. Peste două treimi dintre gospodării au acumulat datorii din cauza costurilor asociate.
„Afganistanul se confruntă cu multe probleme, dar lipsa apei este una dintre cele mai grave,” spune o profesoară din Kabul. „Apă de calitate bună din fântână pur și simplu nu mai există.” În lipsa intervenției autorităților, unele companii private profită de criză, săpând puțuri adânci și extrăgând cantități mari de apă din rezervele publice, pe care apoi o vând locuitorilor la prețuri ridicate.
Populația Kabulului a crescut de șapte ori din 2001, de la mai puțin de un milion de locuitori la peste 7 milioane, ceea ce a schimbat radical nevoile de apă. Lipsa unei guvernanțe centrale și a reglementărilor eficiente a agravat problema de-a lungul decadelor. La începutul anului 2025, Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare a anunțat că partenerii săi au primit doar 8,4 milioane de dolari din cele 264 de milioane necesare pentru programele planificate de apă și salubritate în Afganistan. Alte 3 miliarde de dolari în finanțări internaționale au fost înghețate după revenirea talibanilor la putere în august 2021.
„Totul depinde de ajutoare,” a declarat un expert în managementul resurselor de apă, subliniind că soluțiile temporare nu vor rezolva problema fără investiții în soluții pe termen lung. „Apa este un drept uman și o resursă naturală a Afganistanului. Nu ar trebui să fie o problemă politică.”
Unul dintre puținele proiecte care ar putea reduce presiunea asupra apelor subterane este conducta de apă din râul Panjshir, care ar putea furniza apă potabilă pentru 2 milioane de locuitori. Etapele de proiectare s-au încheiat la sfârșitul anului 2024, dar punerea în aplicare a proiectului, evaluat la 170 de milioane de dolari, așteaptă încă aprobarea bugetului și atragerea unor investitori suplimentari.
„Nu avem timp să așteptăm bugete. Suntem prinși într-o furtună din care nu vom mai ieși dacă nu acționăm imediat,” avertizează un cercetător senior în domeniul managementului resurselor de apă. „Cei din Kabul trebuie să aleagă între mâncare și apă. Localnicii sunt dispuși să investească tot ce mai au pentru o soluție durabilă. Orice proiect care poate aduce un impact imediat este o prioritate.”
