Obiceiuri esențiale de Înălțarea Domnului
La 40 de zile după Învierea Domnului, biserica ortodoxă prăznuiește, cu cruce roșie în calendar, sărbătoarea Înălțării Domnului. Această sărbătoare marchează încheierea perioadei pascale și reprezintă un moment de pregătire spirituală pentru Cincizecime, sărbătoarea Rusaliilor, care va fi celebrată pe 8 iunie 2025. În calendarul ortodox al lunii mai, Înălțarea Domnului este una dintre cele mai semnificative sărbători creștine. Prin hotărârile adoptate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anii 1999 și 2001, această zi a fost consacrată ca Ziua Eroilor, fiind recunoscută oficial drept sărbătoare națională bisericească, în semn de cinstire a celor care s-au jertfit pentru credință, neam și țară.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului
Înălțarea Domnului reprezintă a treia componentă a unui trio fundamental de evenimente din calendarul creștin: Răstignirea Mântuitorului, Învierea Domnului și Înălțarea Sa la cer. Praznicul Înălțării este însoțit de un set de tradiții și obiceiuri păstrate în multe comunități din România. Elementul central al acestei zile îl constituie participarea la Sfânta Liturghie, oficiată solemn în biserici, în cadrul căreia are loc și pomenirea eroilor neamului.
În tradiția populară, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de „Ispas”, nume provenit de la un cioban care, conform legendei, a fost martor al Înălțării Domnului. Credincioșii ortodocși se pregătesc sufletește pentru acest mare praznic, venind la biserică și oferind daruri materiale și spirituale pentru sufletele celor care au plecat dintre noi. În pachetele cu daruri de pomană se împart cireșe, care simbolizează viața nouă și sunt considerate daruri ale pământului.
Rugăciunea specială din ziua Înălțării
Crezul este una dintre cele mai importante rugăciuni din tradiția creștină. În mijlocul rugăciunii se află pasajul care face trimitere la praznicul Înălțării: „Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.” Acest verset exprimă credința că Iisus Hristos S-a înălțat cu trupul la cer, ocupând un loc de cinste. Înălțarea Domnului marchează momentul în care Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere, Se înalță la cer în fața ucenicilor Săi, din Muntele Măslinilor.
Obiceiuri de sfințire
În ziua Înălțării, se păstrează obiceiul sfințirii frunzelor de nuc și a ramurilor de tei. Acestea au semnificație simbolică profundă, fiind considerate elemente de protecție și binecuvântare. Ramurile sfințite sunt așezate la icoane sau la feronerie, având rolul de a ocroti gospodăria de influențe negative. În credința populară, teiul este un arbore cu proprietăți sacre, iar ramurile sfințite atrag binecuvântarea și norocul.
Interdicții și superstiții
În ziua Înălțării, se recomandă evitarea activităților gospodărești, acestea fiind considerate de rău augur. Este bine ca această zi să fie dedicată odihnei și recunoștinței față de Dumnezeu. De asemenea, se spune că nu este bine să se ofere sare din casă, deoarece acest gest ar simboliza pierderea norocului. Persoanele care trec la cele veșnice în această zi ajung direct în Rai, Înălțarea fiind percepută drept una dintre cele mai pure zile ale anului bisericesc.
Familile oferă de pomană ouă roșii, cozonac, pască, cireșe, colivă și alte preparate specifice sărbătorii pascale. Este obiceiul ca familiile să meargă la cimitir pentru a aprinde lumânări la mormintele celor adormiți. În anumite regiuni, se păstrează obiceiul numit „zburătorul”, prin care copiii confecționează păsări din hârtie și le înalță în aer, simbolizând înălțarea lui Iisus Hristos. De asemenea, salutul specific acestei sărbători este „Hristos S-a Înălțat!” și răspunsul „Adevărat S-a Înălțat!”.
Sărbătoarea Înălțării Domnului precede Rusaliile, când, conform relatărilor biblice, Sfântul Duh S-a pogorât asupra apostolilor, dăruindu-le harul divin pentru a propovădui învățătura creștină.
