Omagiu pentru Sfinții Ortodocși
Pe 27 septembrie, Biserica Ortodoxă Română îi cinstește pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești, și pe Sfinții Mucenici Calistrat și Epiharia. Această zi a fost desemnată în calendarul ortodox pentru a marca amintirea acestor sfinți, canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 20-21 iunie 1992.
Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul
Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în 1650, în Iviria (Georgia de astăzi). Activitatea sa s-a desfășurat în principal în Țara Românească, unde a fost egumen al mănăstirii Snagov, episcop de Vâlcea și, ulterior, mitropolit al Țării Românești. De asemenea, a fost un important om de cultură, cunoscut ca tipograf, gravor și autor al Didahiilor, o colecție de predici.
În 1716, la insistențele Porții Otomane, a fost exilat și și-a dat viața ca martir, fiind ucis de ostașii care îl escortau în drumul spre exil. A fost luat prizonier de turci în tinerețe și dus la Constantinopol, unde și-a îmbogățit cunoștințele în sculptură, caligrafie, pictură și limbile greacă, arabă și turcă. S-a călugărit sub numele Antim și a fost hirotonit ieromonah.
A fost adus în Țara Românească în 1689 de către Voievodul Constantin Brâncoveanu. Aici, a învățat limbile română și slavonă și a condus tipografia domnească din București, unde a imprimat numeroase cărți. A fost numit stareț al Mănăstirii Snagov în 1694, episcop al Râmnicului în 1705 și mitropolit al Ungrovlahiei în 1708. A ctitorit Mănăstirea Antim din București, unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură și cultură din România.
Din cauza atitudinii sale antiotomane, a fost înlăturat din funcție în 1716, caterisit și condamnat la exil. A fost ucis de turci, iar trupul său a fost aruncat în râul Marița. Patriarhia Ecumenică a reabilitat post-mortem statutul său de mitropolit.
Sfântul Mucenic Calistrat
Sfântul Mucenic Calistrat a trăit în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Originar din Cartagina, Africa, el provenea dintr-o familie creștină. În corpul său de oaste, era singurul creștin, fiind denunțat de colegii săi pentru credința sa. A fost chemat în fața comandantului, unde și-a afirmat credința, fiind apoi torturat pentru aceasta.
Calistrat a fost aruncat într-un burduf și dus în mare, dar a supraviețuit prin minune, ceea ce a determinat 49 de soldați să creadă în Dumnezeul său. Ulterior, el și acești soldați au fost uciși în temniță la comanda comandantului.
Concluzie
Omagiu adus acestor sfinți subliniază importanța credinței și sacrificiului în istoria Bisericii Ortodoxe, inspirând generații de credincioși să își reafirme valorile spirituale și culturale.
