Oscilațiile geopolitice: Iranul și lecțiile ratate ale Occidentului față de șantajul energetic rusesc
NATO nu a învățat nimic din șantajul energetic al Rusiei, iar Iranul este pe cale să demonstreze acest lucru. Cu focoase de precizie și încărcături hipersonice sfâșiind cerurile israeliene și iraniene, s-ar putea crede că asistăm la următoarea frontieră în războiul modern. Dar este un joc vechi, cu reguli vechi. Teheranul apelează din nou la pârghia sa de putere binecunoscută: șantajul energetic.
Problema strategică a strâmtorii Ormuz
Înalți oficiali iranieni, inclusiv comandantul Gărzilor Revoluționare, Esmail Kowsari, au avertizat că, dacă atacurile israeliene continuă, Teheranul nu numai că va ieși din tratatul de neproliferare, dar va închide și Strâmtoarea Ormuz. Acesta este un coridor crucial, prin care circulă o treime din petrolul mondial și o cincime din gazul natural lichefiat. Piețele sunt deja în tumult, iar țițeiul a crescut cu peste 10%. Dacă blocada se va materializa, unii estimatori preconizează că prețul petrolului ar putea atinge 150 de dolari pe baril, un nivel nemaivăzut nici măcar în primele zile ale invaziei rusești în Ucraina.
În fața acestei furtuni iminente, NATO a ales tăcerea. A existat apelul obișnuit la dezescaladare, dar secretarul general Mark Rutte se bazează pe acțiunea Washingtonului. Agenda summitului NATO de săptămâna viitoare pare a fi mai concentrată pe Rusia și bugetele de apărare, Iranul abia dacă figurează pe lista de priorități.
Învățăminte ratate din experiența europeană
Ultima întâlnire a Europei cu transformarea energiei în armă de către Moscova ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă. Atacurile cibernetice și sabotajul au vizat terminalele GNL, conductele submarine și infrastructura critică, devastând producția industrială și costând Europa sute de miliarde de euro. Totuși, strategia energetică a NATO rămâne anemică, excesiv de reactivă și construită mai degrabă pe simulări decât pe apărări consolidate. În mod surprinzător, energia nu este tratată ca un domeniu de primă linie.
Consecințele strategice
Punctul orb strategic al NATO are consecințe grave. Iranul poate să planteze îndoieli pe piețe, ceea ce va duce la o retragere a investitorilor și la o creștere vertiginoasă a prețurilor petrolului. Rusia, ca aliat apropiat al Teheranului, ar putea profita de pe urma acțiunilor Iranului, dublându-și eforturile în Ucraina cu fonduri noi. În ciuda epuizării forțelor Hamas și Hezbollah, Iranul are parteneri pe teren, în special în Africa, unde Frontul Polisario rămâne un aliat util.
NATO nu își poate permite să lase responsabilitatea pe seama americanilor și să cadă într-o altă criză energetică, având în vedere costurile economice și politice uriașe.
Necesitatea unei doctrine energetice mai dure
Este necesară o doctrină energetică mai dură. Răspunsul pe termen lung constă în sursele regenerabile, iar Occidentul trebuie să se îndrepte rapid către independența energetică curată. Pe termen scurt, trebuie să asigure fluxuri de energie de la parteneri mai fiabili din Africa de Nord și America de Nord. Aceasta implică investiții masive în infrastructura energetică de apărare cu dublă utilizare. Porturile GNL, precum cele din Świnoujście și Klaipėda, trebuie protejate cu sisteme de securitate cibernetică și bastioane militare, având în vedere faptul că rutele energetice devin ținte principale în conflictele viitoare.
Un Articol 5 al NATO privind energia
NATO ar trebui să traseze o nouă linie roșie, propunând un Articol 5 privind energia. Sabotajul infrastructurii energetice a unui aliat ar trebui să declanșeze un răspuns colectiv al NATO, semnalizând că șantajul energetic nu va fi tolerat. Acest lucru necesită nu doar declarații mărețe, ci și o voință politică reală și finanțare adecvată. Presiunea NATO pentru alocarea de 5% din PIB pentru apărare este îndrăzneață, dar va fi o provocare să se atingă acest obiectiv având în vedere dificultățile întâmpinate în atingerea nivelului de bază de 2% de către majoritatea membrilor.
Regiunea Golfului ar putea deține soluția, devenind unul dintre cei mai importanți investitori energetici ai Occidentului. Statele din Golf, precum Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, sunt inundate de capital și investesc miliarde în energii regenerabile, infrastructură și tehnologie energetică în tot Occidentul.
