Părinții care nu pot renunța la nimic nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai acestor 11 amintiri prețioase.

Părinții și relația cu obiectele materiale

Părinții care nu pot renunța la lucruri nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai unor amintiri prețioase. Acest comportament este adesea legat de un stil de atașament nesigur, iar obiectele materiale le oferă consolare emoțională. Conform unui studiu publicat în Scientific American, aceste obiecte le amintesc de momente când copiii lor aveau nevoie de ei, ceea ce face ca despărțirea de ele să fie dificilă.

Amintirile prețioase pe care le protejează părinții

Părinții care nu pot să arunce nimic sunt, de obicei, protecția acestor 11 tipuri de amintiri:

1. Sentimentul de a fi „necesari” pentru copii: Odată cu plecarea copiilor de acasă, părinții simt o pierdere a identității și a valorii lor ca părinți.
2. Un cămin plin de viață: Părinții care păstrează dovezi ale copilăriei copiilor lor simt dorul de o casă aglomerată și de momentele petrecute împreună.
3. Identitatea parentală: După plecarea copiilor, mulți părinți experimentează o criză de identitate și singurătate.
4. Copilăria pierdută: Părinții care se confruntă cu traume din copilărie pot avea dificultăți în a se conecta emoțional cu propriii copii.
5. Etapele importante ale copiilor: Obiectele precum diplomele sau costumele de la serbări sunt amintiri ale bucuriilor și realizărilor copiilor.
6. Rutina stabilă: O rutină sănătoasă este esențială pentru bunăstare, iar părinții se agăță de amintirile legate de rutina pe care o aveau cu copiii.
7. Părinții lor: Memorabilia din copilărie pot aduce confort părinților care și-au pierdut propriile mame sau tați.
8. Proba că au făcut o treabă bună: Părinții păstrează amintiri pozitive pentru a se consola și a-și reitera succesul ca părinți.
9. O versiune trecută a lor înșiși: Odată cu plecarea copiilor, părinții se pot simți dezorientați și în căutarea unei identități pierdute.
10. Sentimentul de a fi doriți: Părinții își doresc să se simtă necesari și să facă parte din viața copiilor lor.
11. O veche versiune a relației: Părinții pot păstra lucruri pentru a se agăța de trecutul relației lor ca familie.

Concluzie

Părinții care nu pot renunța la obiecte materiale nu sunt neapărat acumulatori, ci păstrători ai memoriei și sentimentelor legate de copiii lor. Aceasta poate indica o nevoie de a proteja amintirile și identitatea parentală, care sunt cruciale pentru bunăstarea lor emoțională.