Ion Iliescu despre suveranismul românesc și ascensiunea extremei drepte
Ion Iliescu, fost președinte al României, a declarat că în România nu există „un suveranism justificat”, ci mai degrabă „o variantă populistă”. Într-un interviu realizat înainte de internarea sa la Spitalul Clinic de Urgență „Dr. Agrippa Ionescu”, Iliescu a subliniat că susținătorii extremei drepte sunt „rătăciți și dezamăgiți social-democrației”, adăugând că la acest grup se alătură „fanaticii purismului radical” care îmbrățișează un naționalism superficial.
În interviu, Iliescu a afirmat că „suveranismul este un discurs negativ și reacționar”, o reflectare a nemulțumirii față de clasa politică și practicile politice. El a menționat că România este „un stat liber și suveran” și că suveranismul reprezintă, de fapt, „repulsia față de sărăcie, disperarea față de inegalități, dezgustul față de ierarhii și refuzul față de o globalizare prost înțeleasă”.
Iliescu a contestat ideea de naționalism, spunând că nu ar trebui să fie asociat cu „purtarea însemnelor religioase” sau „revoltele țăranilor în fața burghezilor”. El a subliniat că suveranismul nu ar trebui să însemne o sustragere din proiecte precum Uniunea Europeană.
Fostul președinte a cerut o „revoluție a gândirii” în România, afirmând că suveranismul ar trebui să implice un „respect natural” în reprezentarea țării. De asemenea, el a discutat despre revirimentul extremei drepte, explicând că tinerii care îmbrățișează această ideologie nu au trăit sub persecuția legionară și nu înțeleg pe deplin implicațiile sale istorice.
Iliescu a observat că cei de vârste medii se îndreaptă spre extrema dreaptă din căutarea unei soluții, iar cei mai în vârstă manifestă o indiferență față de viitor. El a descris simpatizanții extremei drepte ca fiind „dezamăgiți social-democrației” și „fanatici ai purismului radical”.
Fostul președinte a concluzionat că extremiștii nu se recunosc ca atare, ci se declară conservatori, naționaliști sau suveraniști, însă în realitate sunt „radicaliști” și „anarhiști”. Iliescu a subliniat că discursul extremei drepte este „performativ contradictoriu”, afirmând că nu poți să fii religios și antisemit în același timp. El a caracterizat susținătorii extremei drepte ca fiind „teribiliști”, subliniind că numărul acestora este, de fapt, redus.
