Pisicile, domesticate mai recent decât se estima
Două studii realizate asupra felinelor antice sugerează că pisicile au fost, cel mai probabil, domesticate în Egipt sau în alte regiuni din Africa de Nord, într-un moment mult mai târziu decât se considera anterior. Aceste feline au migrat ulterior către Europa împreună cu stăpânii lor, conform cercetărilor recente.
Originile pisicilor domestice și interacțiunile lor cu oamenii rămân subiecte de dezbatere. Oamenii de știință au descoperit dovezi care sugerează că domesticirea pisicilor a avut loc, cel mai probabil, în Egiptul antic, unde acestea erau venerate ca parte a cultului lui Bastet, sau în alte zone din Africa de Nord. Deși se știa deja că pisicile domestice de astăzi (Felis catus) derivă din cele sălbatice africane (Felis lybica), momentul și locul exact al domesticirii rămân neclare.
Ipoteza predominantă sugerează că pisicile au fost domesticite în Levant, în perioada neolitică, între 12.000 și 5.000 de ani în urmă. Aceasta este o regiune din Orientul Mijlociu, parte din Semiluna Fertilă, unde a apărut pentru prima dată agricultura. Teoria afirmă că, pe măsură ce oamenii au trecut de la un stil de viață de vânători-culegători la agricultură, rozătoarele au devenit o problemă majoră. Pisicile, atrase de aceste dăunătoare, au început să coabiteze cu oamenii, care erau fericiți să aibă ajutoare în combaterea lor.
Într-unul dintre noile studii, cercetătorii au efectuat analize genetice pe specimene de pisici din antichitate, care au arătat că pisicile găsite în Europa și în Turcia, în urmă cu 11.000 – 2.300 de ani, nu erau strămoșii direcți ai pisicilor domestice de astăzi, ci pisici sălbatice europene (Felis silvestris), care s-au hibridizat cu pisici sălbatice africane. Aceste pisici erau exploatate pentru hrană sau blană și nu erau animale de companie.
Cercetătorii sugerează că domesticirea pisicilor a avut loc în Africa, fie în Egipt, fie în alte zone nordice ale continentului, cum ar fi Marocul sau Tunisia. Analiza a indicat că pisicile domestice moderne sunt cele mai asemănătoare genetic cu pisicile sălbatice africane din Tunisia.
Egiptul a fost o civilizație timpurie care a încurajat prezența pisicilor, dovezile indicând că acestea erau bine stabilite acolo în primul mileniu î.Hr. Pisicile erau venerate ca parte a cultului lui Bastet, asociat cu fertilitatea și protecția. Aceasta se reflectă în imaginile egiptene antice, unde pisicile erau comune atât ca membri ai gospodăriilor umane, cât și în reprezentările zeiței.
Deși este posibil ca pisicile să fi fost atrase de rozătoare în producția agricolă, o variantă a ipotezei sugerează că ele au fost crescute pentru producerea de mumii utilizate în ritualuri. Specimenele găsite în Regatul Unit datează de la sfârșitul Epocii Fierului, sugerând un prim val de pisici care au intrat în Europa în această perioadă. Pisicile domesticite s-au răspândit în Europa în timpul dominației grecești și romane.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că datele genetice prelevate din rămășițele de pisici mumificate din Egipt nu au fost analizate încă în mod fiabil. Egiptul rămâne cel mai bun candidat ca loc de naștere al pisicilor domestice, datorită dovezilor iconografice, dar lipsa datelor genetice din Egipt reprezintă o mare întrebare care trebuie să fie rezolvată.
