Prăbușirea barajului din Ucraina: o catastrofă ecologică majoră
Distrugerea barajului Kahovka din Ucraina în 2023 a generat o „bombă toxică cu ceas”, cu efecte devastatoare asupra mediului, conform unui studiu recent. Sedimentele din fundul lacului, care conțineau 83.000 de tone de metale grele, au fost expuse după explozia barajului, care a avut loc la un an de la invazia Rusiei. Aproape 1% din aceste metale grele „extrem de toxice”, inclusiv plumb, cadmiu și nichel, au fost eliberate în mediu, avertizează cercetătorii.
Poluanții rămași în sedimente se vor infiltra în râuri, punând în pericol sănătatea umană, într-o regiune în care apa din râuri este folosită pe scară largă pentru alimentarea cu apă. Amploarea impactului ecologic este comparabilă cu tragedia de la Cernobîl, afirmă Oleksandra Șumilova, cercetătoare la Institutul Leibniz pentru Ecologia Apelor Dulci și Pescuit Interior. „Toți acești poluanți pot trece în diverse organisme, prin lanțul trofic, și se răspândesc de la vegetație la animale și la oameni”, a spus aceasta, adăugând că „consecințele pot fi comparate cu efectele radiațiilor.”
Cercetătorii au utilizat măsurători la fața locului, date de teledetecție și modele hidrologice pentru a evalua impactul distrugerii barajului, care a dus la inundarea regiunii și la moartea a 84 de persoane. Aceștia estimează că apa provenită din ruptura barajului a ucis între 20% și 30% din populația de rozătoare de pe luncă și întreaga populație de pești tineri. De asemenea, au observat că în prima săptămână după explozie, rezervorul a eliberat zilnic între 9.000 și 17.000 de tone de fitoplancton, ceea ce a dus la creșterea turbidității apei și la pierderea a aproximativ 10.000 de tone de macroinvertebrate.
Revenirea faunei sălbatice și provocările ecologice
Contrar distrugerii vieții naturale raportate în studiu, s-au înregistrat imagini cu fauna sălbatică care a revenit în rezervor după explozie. Salciile albe și plopii negri au reîmpădurit zona, iar mistreți și alte animale au început să populeze regiunea. Pești care nu au mai fost văzuți de decenii, cum ar fi sturionii și heringii, au reapărut. Cercetătorii se așteaptă ca zona să atingă un nivel de biodiversitate echivalent cu 80% dintr-un ecosistem fără baraje în următorii cinci ani, dar Șumilova avertizează că termenul adecvat ar fi „reînființare”, nu „recuperare”, deoarece ecosistemul nu se va dezvolta neapărat în condițiile inițiale.
Barajul Kahovka, construit în anii 1950 pe râul Nipru, a fost distrus pe 6 iunie 2023, în timp ce se afla sub ocupație rusă. Rezervorul său furniza apă pentru răcirea centralei nucleare de la Zaporojie și pentru irigarea sudului Ucrainei. Ecologiștii ucraineni discută despre posibila reconstrucție a barajului după război, dar problema contaminării cu metale grele complică această discuție. Nu este clar dacă vegetația va fi suficientă pentru a menține sedimentele expuse pe loc.
Crimă ecologică de război
Șumilova a subliniat relevanța concluziilor studiului pentru distrugerea barajelor mari în perioade de pace și pentru războaiele între țări industrializate. În Ucraina, apa a fost folosită ca armă de război, cu atacatori și apărători care au aruncat în aer baraje pentru a obține avantaje strategice. Distrugerea barajului Kahovka, atribuită de Ucraina Rusiei, ar putea fi considerată o crimă ecologică de război. Shah Maruf, cercetător în drept, a subliniat că noile descoperiri sugerează că daunele sunt „extinse, pe termen lung și severe”, îndeplinind criteriile pentru o crimă ecologică de război. Totuși, viteza de recuperare a ecosistemului ar putea influența această constatare.
Un alt studiu recent a observat efectele distrugerii barajului Kahovka asupra ecosistemelor din Marea Neagră, constatănd reînnoirea unor habitate și specii, dar și că „distrugerea semnificativă a habitatelor, perturbările și daunele provocate de poluanți rămân”.
Cercetătorii subliniază că speciile de apă dulce, estuar și marine din Ucraina au evoluat în condiții de flux de lungă durată, ceea ce le poate ajuta să fie mai rezistente și să se refacă.
