Practicile interzise de Sfinții Împărați Constantin și Elena
În fiecare an, pe 21 mai, biserica ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, personalități deosebite în istoria creștinismului. Aceștia sunt cinstiți pentru contribuția lor semnificativă la oficializarea și promovarea credinței creștine în Imperiul Roman.
Cine au fost Sfinții Constantin și Elena
Sfântul Constantin cel Mare, Flavius Valerius Constantinus, a fost împărat al Romei între anii 306 și 337. Este cunoscut pentru Edictul de la Milano din 313, care a legalizat creștinismul și a pus capăt persecuțiilor sistematice împotriva creștinilor. De asemenea, Constantin a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea în 325, un moment crucial pentru organizarea bisericii și definirea învățăturilor fundamentale. El a fondat orașul Constantinopol, care a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit și un important centru creștin timp de peste un mileniu.
Sfânta Elena, mama lui Constantin, a fost profund devotată credinței creștine. A realizat un pelerinaj în Țara Sfântă, unde, conform tradiției, a descoperit Sfânta Cruce. Datorită acestui act, biserica o cinstește ca pe o Sfântă, recunoscându-i rolul esențial în consolidarea religiei creștine.
Semnificația religioasă a sărbătorii din 21 mai
Sărbătoarea din 21 mai onorează contribuția Sfinților Constantin și Elena la libertatea și răspândirea creștinismului. Aceștia sunt considerați egali cu apostolii pentru că, prin faptele lor, au creat premisele unei Europe creștine și au influențat profund organizarea bisericii în forma sa actuală.
Ce recomandă preoții în ziua praznicului de Constantin și Elena
Biserica recomandă ca, în ziua sărbătorii, credincioșii să aibă o atitudine creștină, să participe la slujba creștină și să fie pomeniți la Sfânta Liturghie. Este bine să trimitem un pomelnic la biserică și să ne gândim cu recunoștință la cei doi mari împărați, care au schimbat cursul istoriei și au făcut ca credința creștină să devină religie oficială de stat.
De Sfinții Constantin și Elena nu se muncește
În zilele de sărbătoare, este recomandat să fie timp de odihnă și recunoștință față de Dumnezeu. Nu se muncesc treburi grele în gospodărie și nici pe câmp. Nimic din ceea ce lucrăm în ziua unui praznic bisericesc nu aduce rod. Oamenii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie, iar dacă acest lucru nu este posibil, este sugerat ca, pe durata slujbei, cei de acasă să aprindă o lumânare și să tămâie casa, aducând astfel bucurie sufletului.
