Provocările lui Ali Khamenei: Marea încercare de 36 de ani în fruntea Iranului
Timp de aproape patru decenii, liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a navigat printre disensiuni interne, crize economice și războaie. Cu toate acestea, atacurile fără precedent ale Israelului și Statelor Unite asupra Iranului reprezintă cea mai mare provocare de până acum. Decizia pe care o va lua în continuare va avea o importanță enormă pentru Iran și pentru restul Orientului Mijlociu. Totuși, costul atacului este atât de mare încât opțiunile sale sunt puține. Aceasta este o încercare uriașă pentru un bărbat de 86 de ani, cu sănătatea în declin și fără un succesor desemnat.
Amploarea pagubelor provocate regimului lui Khamenei rămâne incertă, dar atacul a lovit în inima puterii sale. Garda Revoluționară Islamică, o forță militară cheie care susține idealurile Revoluției Islamice, a suferit pierderea unei serii de comandanți experimentați. Instalațiile nucleare ale Iranului, unde se îmbogățește uraniu aproape de gradul de armament, au fost grav avariate, iar oamenii de știință cheie care conduceau programul au fost asasinați.
Grupurile armate regionale ale lui Khamenei erau deja grav slăbite de atacurile israeliene, iar miliardele cheltuite pentru programul nuclear al regimului său au fost pierdute în 12 zile – o altă lovitură economică într-o perioadă marcată de sancțiuni și inflație galopantă. Atacurile israeliene au fost atât de puternice încât Khamenei și-a ținut discursurile din timpul conflictului dintr-un loc secret, semnalând îngrijorarea persistentă cu privire la siguranța sa. El nu s-a numărat printre sutele de mii de persoane care au participat la funeraliile naționale ale comandanților militari și oamenilor de știință nucleari asasinați.
După câteva zile de la intrarea în vigoare a încetării focului, liderul suprem a transmis un mesaj video provocator poporului iranian. „Acest președinte (Donald Trump) a dezvăluit adevărul – a clarificat că americanii nu vor fi mulțumiți decât cu capitularea totală a Iranului, și nimic mai puțin”, a declarat Khamenei, adăugând că a avut loc o victorie asupra Israelului și a SUA. Aceste afirmații au declanșat o reacție dură din partea lui Trump.
Odată un lider agil, care folosea manevre politice și economice pentru a asigura supraviețuirea regimului său, Khamenei, acum îmbătrânit, guvernează un stat în declin și rigid. În contextul incertitudinii privind succesiunea sa, starea programului său nuclear și puterea grupurilor sale proxy, el se confruntă cu o alegere critică: să reconstruiască același regim sau să se deschidă într-un mod care ar putea amenința puterea sa.
De-a lungul decadelor, Khamenei s-a confruntat cu o serie neîncetată de provocări care, împreună, i-au modelat regimul. Moștenind o națiune distrusă și izolată de războiul cu Irakul în 1989, el s-a confruntat cu sarcina dificilă de a resuscita economia și societatea fracturate. A trebuit să gestioneze disensiunile interne și rivalitățile din cercurile clericale complexe ale Iranului, să facă față presiunilor economice internaționale neîncetate, păstrând în același timp idealurile revoluționare de suveranitate și independență.
El a impus o represiune internă dură pe fondul scăderii sprijinului public, în special atunci când protestatarii pentru drepturile femeilor au manifestat împotriva morții unei femei din cauza „poliției morale” și când au izbucnit proteste de masă în 2009 din cauza fraudelor electorale. Grupurile iraniene exilate au înființat mijloace de informare în masă care difuzează propagandă împotriva regimului, iar grupurile separatiste au divulgat secretele programului său nuclear. Agențiile de spionaj israeliene par să se fi infiltrat profund în Iran, asasinând oameni de știință din domeniul nuclear și lansând atacuri cibernetice împotriva infrastructurii iraniene.
Cu toate acestea, niciodată până acum țara sa nu a fost lovită de cea mai puternică armată din lume, iar un președinte american nu a vorbit despre posibila sa asasinare. Atacurile israeliene și americane asupra Iranului, mult așteptate, dar larg contestate, au marcat doar a doua oară de la Revoluția Islamică din 1979 când o națiune străină a atacat direct țara, după invazia Irakului sub Saddam Hussein în anii 1980.
Principalele pârghii externe ale lui Khamenei – un program nuclear avansat și o rețea de grupuri proxy care înconjoară Israelul – sunt acum paralizate. Pe plan intern, Khamenei rămâne cea mai puternică figură din Iran, susținut de o bază loială și de instituții create pentru a-i proteja autoritatea. Cu toate acestea, în contextul atacurilor recente și al ascunderii sale, liderul în vârstă ar putea intensifica represiunea pentru a păstra idealurile conservatoare ale revoluției.
„Doctrina iraniană a fost construită în jurul proiecției puterii în regiune și a descurajării adversarilor, dar prima a scăzut, iar a doua a eșuat. Având ca obiectiv minim supraviețuirea, regimul trăiește pentru a lupta în continuare, dar fără îndoială că este slăbit”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group. În mijlocul haosului, regimul iranian trebuie să abordeze acum problemele interne și externe, ceea ce necesită „o regândire mai fundamentală decât cea pe care Khamenei este dispus să o ia în considerare”.
Confruntat cu o presiune fără precedent și cu opțiuni din ce în ce mai puține, Khamenei ar putea considera militarizarea programului nuclear al Iranului ca fiind cea mai bună formă de protecție. Parlamentul a semnalat săptămâna trecută intenția sa de a suspenda cooperarea cu agenția de control nuclear a Națiunilor Unite.
Dezvoltarea unei bombe nucleare ar reprezenta o schimbare majoră în poziția publică a Iranului. Israelul afirmă că ofensiva sa a avut ca scop împiedicarea Iranului să obțină o armă nucleară, dar Teheranul a insistat întotdeauna că programul său este pașnic. Khamenei ar putea profita de ocazia oferită de rara unitate din Iran împotriva atacurilor Israelului pentru a introduce noi reforme, reflectând asupra momentului ca fiind unul de forță colectivă.
Însă, conservatorismul său ar putea exclude acceptarea unei regiuni vecine în curs de încălzire și urmărirea unui nou acord cu Washingtonul. Vecinii arabi ai Iranului au considerat întotdeauna politicile expansioniste ale Iranului drept o amenințare, dar recent au optat pentru refacerea relațiilor cu Teheranul. Totuși, neîncrederea lui Khamenei față de Occident, adâncită de abrogarea unilaterală a tratatului nuclear de către Trump și de atacurile israeliene, lasă incertitudine în privința viitoarelor negocieri.
Într-o încercare de a readuce Teheranul la masa negocierilor, administrația Trump a discutat posibilitatea de a ajuta Iranul să acceseze până la 30 de miliarde de dolari pentru un program nuclear civil de producere a energiei, să relaxeze sancțiunile și să elibereze miliarde de dolari din fondurile iraniene restricționate. Cu toate acestea, mesajele publice neortodoxe ale lui Trump adresate lui Khamenei ar putea compromite negocierile.
În ultimul său discurs, liderul suprem a proiectat o imagine de rezistență neclintită, semnalând Statelor Unite și Israelului că acțiunea militară nu poate distruge republica sa, afectată, dar încă fortificată. Cu toate acestea, în condițiile unei succesiuni neclare și a pierderii pârghiilor sale puternice, el se confruntă acum cu sarcina de a garanta supraviețuirea Republicii Islamice pe care a moștenit-o.
