PSD: Dilema Opoziției versus Guvernare – Provocări și Emoții în Așteptarea Deciziilor
A fi sau a nu fi la guvernare rămâne dilema PSD în negocierile pentru următorul executiv. Situația economică dificilă a țării cere măsuri urgente, unele dintre acestea posibil nepopulare. Președintele Nicușor Dan vrea să găsească cea mai bună formulă prin care să aducă (și să mențină) PSD alături de PNL, USR, UDMR și minorități la Palatul Victoria. Deși ideal în ochii președintelui, scenariul în care social-democrații se alătură la Guvernare poate provoca la fel de multă emoție ca retragerea în Opoziție, spun experții.
Nicușor Dan a pornit în campania electorală cu două mari ambiții – un Guvern de largă majoritate cu toate partidele proocidentale și Ilie Bolojan în fruntea Palatului Victoria. PSD aproape că nu exclude nicio variantă: intrarea în Opoziție sau formarea unui executiv puternic alături de PNL, USR și UDMR. În același timp, lasă loc de discuții și pentru un alt premier în afară de Ilie Bolojan – un tehnocrat sau chiar un social-democrat.
Deși scenariul unui executiv de o largă majoritate ar asigura cea mai confortabilă guvernare, politologul Vlad Adamescu nu exclude posibilitatea ca partidele să nu se poată înțelege în ceea ce privește pachetul de măsuri. Riscul cel mare este de a nu putea duce la bun sfârșit reformele de care are nevoie România. România nu are tradiția coalițiilor formate din mai multe partide. Riscul ca o coaliție europeană, cu toate partidele, să se rupă este mai mic decât riscul ca un PSD rămas în Opoziție să voteze o moțiune de cenzură alături de AUR.
Cine rămâne în Opoziție
Cu un Guvern format din PSD, PNL, USR, UDMR și minorități, Opoziția va deveni platforma partidelor autoproclamate suveraniste. Într-un scenariu de acest fel, vocile populiste și-ar putea asigura un teren și mai fertil pentru următoarele alegeri parlamentare. „Aici, marele risc ar fi ca Opoziția să fie lăsată complet singură, fără niciun partid proeuropean în interior”, afirmă analistul politic Andrei Țăranu. Aceasta ar putea crește radicalizarea și va fi o amenințare constantă la adresa guvernului, oricât de mare va fi majoritatea. Politicienii se uită la voturi și, dacă observă că încep să piardă încredere, tind să se orienteze spre populism.
Posibilitatea configurării unui parlament cu o majoritate populistă peste trei ani și jumătate rămâne un pericol. Politologul Răzvan Dan Petri subliniază că acest risc rămâne constant, „pentru că oamenii cer violență, cer fermitate”. Mai mult, inegalitățile socio-economice vor continua să alimenteze frustrările din societate, iar o bună parte dintre cetățeni se pot simți excluși din „Uniunea Europeană a prosperității”.
Sociologul Remus Ștefureac consideră că noul Guvern trebuie să adopte măsuri economice și sociale cât mai bine ancorate în nevoile cetățenilor nemulțumiți. Populația cu venituri mici a fost afectată de evoluția economică și socială, iar reziliența națională depinde de calitatea vieții și de eficiența instituțiilor în combaterea corupției și incompetenței.
Ce se întâmplă în tabăra populiștilor
În ultimele săptămâni, partidele considerate extremiste au întâmpinat crize. La Senat, partidul Anamariei Gavrilă a rămas fără grup parlamentar, iar mulți membri ai formațiunii lui George Simion își pregătesc mutarea în ACT, noul partid al cofondatorului AUR, Claudiu Târziu. Nici SOS România, partidul Dianei Șoșoacă, nu se află într-o situație mai bună. Aceasta înseamnă că, la următoarele alegeri parlamentare, populiștii își vor extinde oferta electorală pentru alegătorii nemulțumiți.
Politologul Răzvan Dan Petri consideră că este o greșeală ca puterea să ignore semnalele din Opoziție, iar dacă aceasta nu își îndeplinește rolul de Opoziție democratică, Guvernul va putea să treacă cu vederea criticile extremiștilor. Absența unei critici legitime va duce la consolidarea Opoziției extremiste.
Două lumi diferite
Andrei Țăranu afirmă că partidele mainstream nu reușesc să iasă din „spațiul strâmt” în care s-au obișnuit, iar discursurile celor două tabere se mențin diametral opuse. Mesajele cu referire la trecutul socialist și stabilitatea din acea perioadă rămân atractive pentru o parte a societății, alimentate de fake-news-uri care intensifică euroscepticismul. Fără politici publice bine definite, riscul de a adânci prăpastia dintre cele două tabere este tot mai mare.
Greaua moștenire de la Palatul Cotroceni
Absența constantă a fostului președinte Klaus Iohannis din spațiul public a lăsat România fără un lider capabil să comunice eficient cu puterea și cetățenii. Sociologul Remus Ștefureac subliniază importanța ca președintele să fie o voce activă. Fostul președinte Traian Băsescu a avertizat că există riscul ca susținătorii lui Nicușor Dan să se întoarcă împotriva sa dacă măsurile Guvernului vor genera nemulțumiri.
Analistul politic Andrei Țăranu sugerează că președintele Nicușor Dan trebuie să implementeze reformele majore în primele șase luni, inclusiv măsuri pentru reducerea deficitului bugetar, care reprezintă o prioritate. Retorica luptei împotriva sistemului a fost un element central în campanie, iar Opoziția extremistă va continua să profite de pe urma acestei narațiuni. Un aspect crucial este modul în care puterea se va raporta la serviciile secrete, iar președintele trebuie să stabilească o distincție clară între acestea și factorul politic.
Aritmetica parlamentară necesită ca partidele să depășească orgoliile și să colaboreze pentru a răspunde nevoilor cetățenilor, inclusiv celor nemulțumiți care nu i-au votat. Consecințele nerespectării promisiunilor din campaniile electorale se vor face simțite în următorii trei ani și jumătate.
