Războiul dintre Rusia și NATO: O altă față a conflictului
Rusia și-a planificat invazia Ucrainei din februarie 2022 ca o campanie decisivă de trei zile, care ar fi dus trupele sale la Kiev și ar fi răsturnat rapid guvernul ucrainean. Cu toate acestea, mai bine de trei ani mai târziu, acest scenariu rămâne un vis uzat al Moscovei. Suferind pierderi masive de oameni și echipament, forțele rusești sunt blocate de-a lungul unei linii de front statice la sute de kilometri de Kiev. Deși Rusia a înregistrat progrese tactice incrementale în ultimul an, nu există semne ale unui avans militar major în curând, conform unei analize realizate de Foreign Policy.
Două imagini ale Rusiei greu de reconciliat
În același timp, statele europene NATO se grăbesc să se reînarmeze, iar mai mulți șefi ai apărării din NATO avertizează că alianța trebuie să fie pregătită să facă față unui atac rusesc asupra unuia sau mai multor membri ai blocului în termen de trei până la șapte ani. Oficialii danezi au avertizat că Rusia ar putea lansa un atac în termen de șase luni de la încetinirea sau încheierea războiului din Ucraina.
Aceste două imagini ale Rusiei sunt greu de reconciliat: o Rusie care eșuează lamentabil în atingerea ambițiilor sale în Ucraina și o Rusie care reprezintă o amenințare existențială pentru NATO, în special pentru statele est-europene.
Strategiile lui Vladimir Putin pentru a submina uniunea alianței
Cheia acestui paradox constă în faptul că un război NATO-Rusia ar fi probabil foarte diferit de invazia Ucrainei. Scopul principal al Moscovei într-un conflict împotriva NATO nu ar fi acapararea de teritorii mari, ci distrugerea alianței ca entitate politică și militară capabilă să se opună Rusiei. Kremlinul pare că mizează pe fracturarea unității și hotărârii NATO, considerând că alianța se va diviza sub presiunea atacurilor.
Rusia ar pierde un război convențional cu NATO, chiar și fără implicarea SUA. Astfel, evitarea unui conflict prelungit și asigurarea unei rezoluții rapide este esențială pentru Moscova. Un atac rusesc asupra NATO nu ar avea ca scop principal distrugerea capacității generale a alianței de a purta război, ci subminarea hotărârii și dorinței NATO de a rezista.
Scenarii posibile de atac
Un scenariu plauzibil ar putea începe cu o incursiune limitată în teritoriul NATO, cum ar fi statele baltice, urmată de declarații că orice încercare de recucerire ar duce la escaladarea nucleară. Rusia ar putea dispersa rachete nucleare tactice și ar putea amenința că acestea sunt pregătite să fie lansate în orice moment. Dacă NATO ar pregăti un contraatac, Rusia ar putea escalada atacând infrastructura civilă din Europa cu rachete convenționale, crescând astfel costurile unei rezistențe continue.
Acest tip de atac ar fi un pariu riscant, bazat pe presupunerea că hotărârea NATO va slăbi sub presiunea amenințărilor. Orice reticență de a apăra un membru NATO atacat ar semnala prăbușirea efectivă a alianței, ceea ce reprezintă obiectivul principal al Rusiei.
Decizia Rusiei de a ataca un membru NATO ar depinde mai puțin de echilibrul forțelor și mai mult de percepția hotărârii. Deși trupele rusești au ezitat în Ucraina, Kremlinul este hotărât să răstoarne ordinea post-Război Rece și să restabilească o sferă de influență în Europa de Est, creând un context periculos care ar putea determina acțiuni premature din partea factorilor de decizie ruși.
