Reflecții asupra modelului norvegian de impozitare a averilor
În Norvegia, impozitul pe avere a determinat sute de milionari să emigreze, contribuind totodată la menținerea uneia dintre cele mai egale societăți din lume. Un exemplu este Borger Borgenhaug, un magnat imobiliar care a părăsit Norvegia în 2022 din cauza majorării impozitului pe avere, care a devenit tot mai ostil față de proprietarii de afaceri. Modelul norvegian de impozitare, în vigoare din 1892, oferă lecții pentru alte țări care discută măsuri similare, de la Marea Britanie la Franța și Italia.
Detalii despre impozitul pe avere
În Norvegia, persoanele fizice plătesc 1% din averea netă între 1,76 milioane și 20,7 milioane de coroane (174.000 – 2 milioane de dolari) și 1,1% pentru sumele care depășesc această limită. În 2023, 671.639 de persoane, adică aproximativ 12% din populație, au plătit acest impozit. Locuințele principale beneficiază de o reducere de 75% din valoarea estimată, iar acțiunile și proprietățile comerciale de o reducere de 20%.
Părăsirea Norvegiei activează o taxă de ieșire de 37,8% pe câștigurile de capital nerealizate peste 3 milioane de coroane. În 2022, 261 de rezidenți cu averi de peste 10 milioane de coroane au emigrat, iar în 2023, cifra a fost de 254, depășind dublul ratei obișnuite. Conform unei evaluări, 105 dintre cei mai bogați 400 de norvegieni locuiesc acum în străinătate sau și-au transferat averile către rude din afară.
Argumentele pentru și împotriva impozitului pe avere
Susținătorii impozitului pe avere afirmă că acesta acționează ca un mecanism de redistribuire, având în vedere că Norvegia a eliminat impozitul pe moștenire în 2014. Veniturile generate de acest impozit au crescut și contribuie cu 0,6% la PIB-ul țării. Vice-ministrul finanțelor, Ellen Reitan, susține că impozitul face sistemul fiscal mai progresiv decât impozitul pe venit.
Criticii, pe de altă parte, afirmă că impozitul descurajează proprietatea internă și poate duce la pierderea antreprenorilor. Aproximativ 40% dintre emigranți sunt proprietari de afaceri, iar unii antreprenori consideră că impozitul pe avere îngreunează dezvoltarea start-up-urilor. De asemenea, Norvegia are un nivel scăzut de capital de risc comparativ cu alte țări europene.
Context internațional și concluzii
Până în prezent, alte țări nu au adoptat modelul norvegian. Franța a renunțat la un impozit pe averi, iar Marea Britanie nu intenționează să implementeze un impozit formal pe avere. Norvegia, cu o populație de doar 5,6 milioane, este pe cale să piardă încă 150 de milionari în acest an, iar exodul bogaților ridică întrebări privind viabilitatea pe termen lung a acestui model de impozitare.
În concluzie, impozitul pe avere în Norvegia ilustrează un compromis între egalitate socială și capitalul necesar pentru dezvoltarea antreprenorială, provocând o dezbatere continuă despre eficiența sa în contextul unei economii globale din ce în ce mai competitive.
