Reflexii ale Războiului Rece: Impactul atitudinii față de Rusia asupra stabilității guvernului german
Partidul Social Democrat (SPD), aflat la putere în Germania, a suferit un rezultat dezastruos la alegerile din februarie. Cancelarul Olaf Scholz a fost forțat să se retragă, iar SPD a intrat într-o coaliție de guvernare cu Uniunea Creștin-Democrată (CDU), conservatoare și victorioasă. Cu toate acestea, pe măsură ce Germania își redefinește postura externă și de apărare în fața amenințărilor geopolitice tot mai mari, coeziunea acestei coaliții este pusă la îndoială, potrivit unei analize.
Manifest care îndeamnă la reluarea diplomației cu Moscova
SPD-ul alunecă din nou în reflexe proruse demodate, confirmate de o știre recentă: la sfârșitul lunii iunie, parlamentarul de rang înalt Ralf Stegner a fost înlăturat din comisia de supraveghere a serviciilor secrete parlamentare în urma unor rapoarte anterioare conform cărora ar fi participat la o întâlnire clandestină cu persoane apropiate Kremlinului la Baku. Ieșirea din funcție a lui Stegner a avut loc pe fondul unor reorganizări interne care reflectă fractura partidului cu privire la modul de răspuns la agresiunea rusă.
Liderul SPD al Bundestagului, cu înclinații estice, Rolf Mützenich, a fost înlăturat din funcție în februarie de către Lars Klingbeil, mai concentrat pe Europa. Cu toate acestea, luna trecută, peste 100 de oficiali și membri veterani ai SPD au emis un manifest prin care îndeamnă la revenirea la diplomație cu Moscova. Deși doar cinci membri actuali ai Bundestagului au semnat documentul, simbolismul depășește cu mult numărul. Printre semnatari s-au numărat Mützenich și Stegner, precum și fostul președinte al partidului, Norbert Walter-Borjans, și fostul ministru de Finanțe, Hans Eichel. Fiecare semnatar este reprezentativ pentru curentul pacifist al SPD.
O schismă persistentă în guvernul Germaniei
Ministrul Apărării, Boris Pistorius, el însuși membru SPD, a descris manifestul drept „o negare a realității”, avertizând că „Putem negocia cu acest [președinte rus Vladimir] Putin doar dintr-o poziție de forță”. Klingbeil a subliniat același punct, afirmând că „Forța militară și diplomația nu sunt opuse, ci două fețe ale aceleași monede”. Cancelarul Friedrich Merz a remarcat că „guvernul este pe deplin unit în evaluarea sa a agresiunii Rusiei și a ceea ce ne cere”. Totuși, sub această unitate se află o schismă persistentă. Ceea ce a fost odată o dezbatere de politică externă este acum o dilemă de guvernare, deoarece persistența vocilor pro-implicare în cadrul SPD amenință coerența internă a partidului și riscă să paralizeze capacitatea Germaniei de a acționa decisiv într-un mediu de securitate european deteriorat.
Orientarea strategică a SPD
Orientarea strategică a SPD către Moscova nu este întâmplătoare – este doctrinară, având rădăcini în era destinderii de la sfârșitul Războiului Rece, când Ostpolitik a cancelarului Willy Brandt a marcat o schimbare fundamentală în politica externă vest-germană. Brandt a susținut „Wandel durch Annäherung” („schimbare prin apropiere”), crezând că dialogul cu blocul sovietic ar putea modera pozițiile intransigente. De-a lungul timpului, acest moralism s-a transformat într-un reflex, iar înclinația SPD spre dialog a devenit din ce în ce mai detașată de realitatea strategică.
În timpul mandatului de cancelar al lui Gerhard Schröder (1998–2005), Germania a devenit tot mai dependentă energetic de Rusia, iar angajamentele sale au fost puse la încercare. De asemenea, Frank-Walter Steinmeier, membru al SPD, a descris exercițiile defensive ale NATO în Europa de Est drept „zdrăngănituri de săbii”, reflectând o simetrie morală a Războiului Rece.
Ce s-a schimbat după invazia pe scară largă a Rusiei
Invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia în februarie 2022 a impus o judecată. Cancelarul de atunci Scholz a declarat că momentul a fost un „Zeitenwende” – un moment de cotitură în politica externă și de apărare a Germaniei, anunțând un fond special de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei și un angajament de a îndeplini obiectivul de 2% al cheltuielilor de apărare ale NATO. Inițial, conducerea SPD a susținut această schimbare, recunoscând eșecurile anterioare.
Reluarea legăturii cu Rusia
Acuzațiile din manifestul SPD nu contestă sprijinul pentru Ucraina, ci solicită o „încercare extraordinar de dificilă” de a relua legătura cu Rusia „odată ce armele vor tăcea”. Aceste voci critice denunță o „înaintare neobosită” către înarmare și solicită o revenire la o „capacitate reciprocă pentru pace”.
O forță centrifugă care ar putea duce la prăbușirea guvernului german
SPD este marcat de o schimbare persistentă a conducerii, un simptom al pluralismului său intern profund și al crizei de identitate. De la renunțarea lui Schröder la conducerea partidului în 2004, SPD a trecut prin 11 președinți diferiți. Deși Klingbeil a reușit să suprime flancul prorus al SPD, prejudiciul adus autorității sale este greu de ignorat. Rezultatul său dezamăgitor la realegere semnalează nemulțumire internă și fragilitate latentă în conducerea sa.
Dacă dinamica de pe câmpul de luptă din Ucraina va reaprinde scepticismul public față de implicarea militară, riscul unor noi tensiuni în coaliția de guvernare va crește. În astfel de condiții, diviziunile ideologice nerezolvate ale SPD ar putea deveni o forță centrifugă, amenințând nu doar conducerea lui Klingbeil, ci și guvernul german însuși.
