România a scăpat de un pericol iminent, dar Occidentul rămâne vulnerabil
Alegerea lui Nicușor Dan în locul lui George Simion în alegerile prezidențiale din România a marcat un nou punct de cotitură în democrația țării, după ce aproape jumătate dintre români au susținut un demagog populist care contestă angajamentele României față de Uniunea Europeană și NATO. Această situație evidențiază o fisură majoră în zidul democratic al Europei. Deși poporul român a făcut alegerea corectă, conducerea Statelor Unite a susținut tacit opoziția, ceea ce reflectă o schimbare alarmantă în politica americană, care în trecut a fost un pilon al ordinii mondiale liberale.
De ani de zile, se observă semne de avertizare în întreaga lume: consolidarea puterii de către Viktor Orbán în Ungaria, sufocarea democrației turce de către Recep Tayyip Erdogan și popularitatea recurentă a lui Vladimir Putin în Rusia. În Europa de Vest, extrema dreaptă continuă să câștige teren, iar în SUA, democrații au pierdut ambele camere ale Congresului și votul popular prezidențial pentru prima dată în două decenii. Aceste evoluții ar trebui să alarmeze pe oricine se preocupă de adevăr, norme sau valori democratice fundamentale.
Apărătorii democrației liberale par pierduți, condamnând alegătorii pentru deriva spre dreapta, fără a analiza motivele acestei tendințe. Este esențial să înțelegem de ce populiștii au fost aproape de victorie și să ne asigurăm că acest lucru nu se va repeta. Liberalismul a ajuns să fie asociat cu o ortodoxie culturală percepută ca străină de realitatea cotidiană a oamenilor. Politica toleranței și incluziunii a fost percepută ca fiind obsedată de identitate și hipersensibilă, ceea ce a alienat o parte semnificativă a populației.
Corupția reprezintă un alt motiv major pentru care oamenii se îndreaptă spre populiști. În România și în alte democrații, liberalismul a fost afectat de corupția tolerată de cei aflați la putere, iar cetățenii se simt mințiți de promisiunile de standarde occidentale și stat de drept. Când democrația liberală este asociată cu un sistem care permite furtul și corupția, încrederea în aceasta scade.
Modelul economic care a stat la baza ordinii liberale în ultimele patru decenii a dus la o creștere inegală, iar mulți oameni au stagnat în sărăcie. Promisiunile de recuperare a decalajului față de Occident s-au împlinit doar pentru unii, în timp ce alții se confruntă cu dificultăți. Naționalismul economic nu este o simplă fază, ci un protest față de externalizarea locurilor de muncă și sacrificarea comunităților pe altarul eficienței.
Imigrația joacă, de asemenea, un rol semnificativ în această dinamică. Partidele liberale au susținut ideea că toate culturile sunt egale, dar mulți oameni nu împărtășesc această viziune. Ei doresc să își păstreze identitatea culturală și resping ideea că a-ți prefera propria cultură este un act rasist.
Aceste preocupări nu sunt marginale, ci esențiale pentru înțelegerea crizei democrației liberale. Dacă apărătorii acesteia nu se adaptează, riscă să piardă nu pentru că alternativele sunt mai bune, ci pentru că mulți oameni cred că sistemul nu le servește interesele. Scăparea la limită a României ar trebui studiată, având în vedere că țara a fost aproape de a se supune unui lider care ar fi putut periclita progresele realizate de la căderea comunismului.
Calea de urmat nu este abandonarea liberalismului, ci reformarea acestuia. Este necesară separarea democrației liberale de excesele și punctele oarbe ale elitei. Trebuie să susținem libertatea de exprimare, să promovăm piețele corecte și să protejăm granițele, având în același timp o abordare umană față de migranți. Este esențial să celebrăm culturile naționale fără a cădea în șovinism și să reafirmăm credința că democrația poate oferi libertate, echitate și demnitate oamenilor obișnuiți.
Merită să luptăm pentru această idee, dar dacă vom continua să ignorăm motivele pentru care oamenii se îndreaptă spre populiști, s-ar putea să nu fim la fel de norocoși data viitoare.
