Recuperarea rucsacului unui alpinist dispărut acum patru decenii
Fiicele unui alpinist argentinian decedat în urmă cu 40 de ani pe versanţii unui vulcan au reuşit să-i recupereze rucsacul, care a fost prizonier al gheţii, și role de film Super 8 ce le-au permis să afle mai multe despre ultimele clipe din viaţa tatălui lor. Guillermo Vieiro, alpinist cunoscut, avea 44 de ani când a murit, în 1985, coborând pe pantele înzăpezite ale vulcanului argentinian Tupungato, cu o altitudine de peste 6.500 de metri, situat la graniţa cu Chile.
Cadavrul său şi cel al însoţitorului său fuseseră recuperate, însă nu toate obiectele personale au fost găsite. Anul trecut, alpinista Gabriela Cavallaro a observat un rucsac prins în gheaţă, din care a reuşit să extragă o cameră Super 8 şi un piolet. Identificându-l ca aparţinându-i lui Guillermo Vieiro, ea le-a contactat pe fiicele acestuia.
În februarie, profitând de vara australă, Guadalupe şi Azul Vieiro, în vârstă de 40 şi, respectiv, 44 de ani, au plecat într-o expediţie de 11 zile, filmată, pentru a recupera rucsacul, care reapăruse la altitudinea de 6.100 de metri. Azul Vieiro a declarat: „În familia mea, cuvântul munte a fost întotdeauna interzis. Mama nu vrea să aibă de-a face cu descoperirea acestui rucsac. Este o familie distrusă de durere, de golul lăsat.”
În rucsac au fost găsite o vestă, un sac de dormit, o sticlă de apă, aspirină, tablete de vitamina C, cuţite şi două role de film Super 8. Azul Vieiro a comentat că, din punct de vedere spiritual, a fost ca un semn: ‘Sunt încă aici, exist. Nu sunteţi singure’.
Surorile au descoperit mai multe despre tatăl lor, pe care abia l-au cunoscut. Azul a spus: „Mama nu ne-a spus niciodată cu adevărat cine a fost. Ştiam doar că a murit pe munte şi că a fost alpinist, dar nu cu mult în plus. Aşa că a fost ca o redescoperire a poveştii sale.”
Imaginile de pe filme au arătat că Guillermo Vieiro şi partenerul său de coardă, Leonardo Rabal, în vârstă de 20 de ani, au fost primii alpinişti care au atins vârful Tupungato escaladând versantul său estic, cel mai dificil. Gabriela Cavallaro a adăugat: „Ceea ce au realizat are o valoare istorică reală pentru alpinismul argentinian şi internaţional.”
Cele două surori intenţionează să doneze obiectele recuperate unui muzeu, pentru a „împărtăşi o parte din istoria alpinismului argentinian.”
