Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel 2025: Tradiții și obiceiuri esențiale la finalul postului
Pe data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel, doi dintre cei mai mari propovăduitori ai Evangheliei și piloni ai creștinismului primar. Această sărbătoare este încărcată de semnificații duhovnicești și tradiții populare, marcând finalul Postului Sfinților Apostoli și reprezentând un moment de recunoștință față de jertfa lor pentru Hristos.
Cine au fost Sfinții Apostoli Petru și Pavel
Sfântul Apostol Petru
Sfântul Petru, cunoscut inițial sub numele de Simon, era de neam iudeu din seminția lui Simeon și provenea din Betsaida, Palestina. A fost frate cu Sfântul Apostol Andrei, fiind pescar de meserie. Iisus Hristos l-a chemat la slujirea divină și i-a schimbat numele în Petru, spunându-i: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). A fost un apropiat al Mântuitorului și martor la momente esențiale. După Înălțarea Domnului, Petru a devenit unul dintre conducătorii apostolilor, propovăduind Evanghelia în rândul evreilor. Tradiția spune că a murit martir la Roma, fiind crucificat cu capul în jos, din smerenie față de Hristos.
Sfântul Apostol Pavel
Sfântul Pavel, cunoscut anterior ca Saul, s-a născut în Tarsul Ciliciei, într-o familie evreiască din seminția lui Veniamin. Convertirea sa dramatică pe drumul Damascului, când i s-a arătat Hristos, a schimbat radical viața sa, devenind unul dintre cei mai mari misionari creștini. Pavel a propovăduit Evanghelia printre păgâni în Asia Mică, Grecia și Roma, motiv pentru care este numit „Apostolul Neamurilor”. Este autorul a 14 epistole canonice din Noul Testament. A fost martirizat la Roma, în timpul persecuției lui Nero, fiind decapitat.
Sărbătoarea din 29 iunie: Semnificații, obiceiuri și tradiții
SFÂRȘITUL POSTULUI SFINȚILOR APOSTOLI
29 iunie marchează încheierea Postului Sfinților Apostoli, cunoscut și sub denumirea de „Postul de vară”, care începe în mijlocul sezonului estival. Durata acestui post variază, în funcție de data Paștelui, și începe în lunea de după Duminica Tuturor Sfinților, încheindu-se pe 28 iunie.
În această zi, numeroase biserici și mănăstiri poartă hramul Sfinților Petru și Pavel, iar slujbele speciale, spovedaniile și liturghiile arhierești atrag mii de credincioși. Este un obicei de a face pomeni pentru cei adormiți, având în vedere că Sânpetru este considerat „păzitorul porților Raiului”. Se împart ofrande precum colaci, mere, miere și fructe, iar alimentele sunt sfințite de preot.
În zonele de munte, ciobanii îl cinstesc pe Sânpetru ca ocrotitor al turmelor, făcând rugăciuni pentru ploaie și sănătatea animalelor. De asemenea, se sacrifică un miel sau un ied, din care se face mâncare de hram, oferită de pomană.
Conform tradiției populare, spiritele rele umblă în preajma sărbătorii, iar femeile presară sare în colțurile casei și aprind tămâie pentru a le alunga. În unele zone, se bat cu nuiele de alun pragurile și pomii pentru curățare simbolică.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel au devenit ocrotitorii sistemului penitenciar din România, fiind amândoi în temniță pentru mărturisirea credinței în Hristos.
