SRI a declasificat documentele privind dispariția diplomatului sovietic Theodor Butenko din 1938
Serviciul Român de Informații a desecretizat dosarul „Afacerea Butenko”, referitor la dispariția consilierului Legației URSS la București în anul 1938. Acest eveniment a tensionat grav relațiile româno-sovietice și a generat reacții internaționale puternice. Documentele dezvăluie modul în care autoritățile române au gestionat criza și diversele ipoteze luate în considerare în acest context delicat.
„Afacerea Butenko”, declasificată de SRI, vizează dispariția diplomatului Theodor Hrisanfovici Butenko, care a avut loc pe 6 februarie 1938. El era reprezentantul de cel mai înalt nivel al statului sovietic în România, numit însărcinat cu afaceri pe 1 decembrie 1937. Istoriografia românească a fost bazată pe documentele Arhivelor Naționale ale României și pe cele ale CNSAS și Ministerului de Externe, care au elucidat majoritatea aspectelor și cronologia „dezertării” diplomatului sovietic.
SRI precizează că arhiva sa păstrează documente care, deși nu aduc schimbări fundamentale în înțelegerea subiectului, oferă nuanțări ce evidențiază contextul politic și diplomatic extrem de încordat al vremii. De asemenea, aceste documente reflectă reacția din presa românească și străină, precum și eforturile autorităților române de a convinge atât pe Maxim Litvinov, comisarul poporului pentru afaceri externe al URSS, cât și opinia publică internațională de neimplicarea autorităților române și a extremei drepte antibolșevice într-o posibilă răpire sau ucidere a lui Butenko.
Ipoteze: răpire, ucidere sau fugă în Occident
Dispariția diplomatului a fost raportată în termen de 24 de ore Ministerului de Externe, Ministerului de Interne, Poliției Capitalei și procurorului general. Au fost formulate mai multe ipoteze. Partea sovietică susținea că Butenko a fost răpit și ucis de legionari sau „lăncieri”, formațiuni cu antecedente violente și divergențe ideologice cu URSS. Pe de altă parte, autoritățile române, reprezentate de Siguranță, considerau că Butenko a fost răpit sau ucis de GPU (Direcția Politică Generală din NKVD), având în vedere prezența la București a unor agenți cunoscuți pentru astfel de acțiuni.
Conform SRI, răpirea de către GPU era o ipoteză luată în calcul de români, și acest lucru era susținut de istoricul incidentului predecesorului lui Butenko, Mihail Ostrovski, care, după ce a căzut în dizgrația lui Stalin, a fost rechemat la Moscova, judecat și condamnat la gulag. O altă teorie considera că răpirea ar fi putut fi înscenată de GPU, cu concursul lui Butenko, pentru a tensiona relațiile dintre cele două state.
Impactul asupra relațiilor româno-sovietice
Relațiile sovieto-române erau deja tensionate după debarcarea lui Nicolae Titulescu de la Ministerul de Externe și instalarea guvernului condus de Octavian Goga. Maxim Litvinov, comisarul poporului pentru relații externe, făcea presiuni publice pentru „eliberarea” lui Butenko, iar propaganda sovietică acuzând statul român de complicitate în dispariția diplomatului.
Butenko a apărut ulterior la Roma, unde a solicitat azil politic, afirmând că a părăsit România voluntar, susținând că a dejucat o tentativă de răpire sau ucidere din partea agenților GPU. În scrisori și interviuri, el a criticat aspru regimul sovietic și a dezvăluit acțiunile criminale ale structurilor de stat.
Documente și gestionarea crizei
SRI menționează că documentele păstrate în arhivele sale provin în principal de la Siguranță și includ note, corespondență și articole din presa românească, unele dintre ele cenzurate. Agitația din presa românească cu diverse teorii despre dispariția lui Butenko a iritat diplomații sovietici, care au protestat, complicând și mai mult situația autorităților române.
Autoritățile române au gestionat acest incident cu mare finețe pentru a nu agrava relațiile cu Uniunea Sovietică, recurgând la cenzurarea unor articole din presă. Apariția lui Butenko la Roma a dus la o nouă polemică, în care presa moscovită îl considera un impostor, în timp ce presa europeană îl susținea, preluând criticile sale împotriva regimului sovietic.
Specialiștii SRI subliniază valoarea acestor documente, care oferă o filă din istoria serviciilor de informații românești și clarificări esențiale privind incidentul, arătând grija și atenția cu care autoritățile române au gestionat o situație extrem de delicată, care ar fi putut duce la un nou Sarajevo.
