Puterea lui Ali Khamenei în Iran: SS, Comintern și mafia
Iranul dispune de forțe terestre, marină și servicii de informații proprii, având control asupra arsenalului de drone și rachete. Forța Quds, sau „Ierusalim”, este responsabilă cu răspândirea revoluției prin război și îndoctrinare, extinzându-se din Irak până în Cornul Africii. Pe plan intern, regimul iranian recurge la violență împotriva protestatarilor politici, în timp ce foști membri ai acestei forțe domină parlamentul și sectoarele esențiale ale economiei, cum ar fi petrolul și ingineria, implicându-se și în activități lucrative de contrabandă și achiziții militare.
În spatele clericilor care conduc Republica Islamică Iran se află Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), comparat cu Waffen-SS, Comintern și mafia iraniană. Războiul recent cu Israelul a fost un eșec din perspectiva IRGC, cu un program nuclear grav perturbat și atacuri israeliene care au distrus instalații și au provocat pierderi semnificative, inclusiv moartea unor lideri militari de top. Israelul a afirmat că a distrus peste 300 de lansatoare de rachete, reprezentând 75% din capacitatea de atac a Iranului. În fața unui atac aerian american, liderii iranieni au reacționat cu un atac simbolic asupra unei baze americane din Qatar, subliniind dorința de a evita escaladarea conflictului.
Cu toate acestea, măsurile convenționale de evaluare nu reflectă natura unui stat revoluționar. Regimul iranian transformă morții în martiri, folosind aceste evenimente pentru a întări loialitatea populației și a crea un sentiment de unitate națională. Acest fenomen a fost evident în urma recentului conflict, când susținătorii regimului au participat în număr mare la slujbe funerare pentru ofițerii uciși. Din timpul războiului cu Irak, Iranul s-a obișnuit cu pierderile rapide de comandanți, iar Ayatollahul Ali Khamenei nu pierde timp în înlocuirea acestora.
Noul comandant al IRGC, Mohammad Pakpour, a promis o reacție furioasă la orice agresiune israeliană, în timp ce Khamenei a îndemnat la rezistență, afirmând că poporul iranian nu va accepta predarea. Această nouă definiție a victoriei subliniază că regimul valorizează rezistența mai mult decât rezultatele concrete, o viziune care își are rădăcinile în războiul Iran-Irak. În perioada acestui război, Khomeini a înființat IRGC ca o alternativă la armata regulată, iar forțele revoluționare au demonstrat orientare spre zel și sacrificiu.
Cu toate acestea, imaginea IRGC a fost afectată de corupție și de reprimarea brutală a protestelor interne, cum ar fi cele generate de moartea lui Mahsa Amini. Chiar dacă simpatia publicului pentru IRGC a crescut după recentele pierderi, aceasta ar putea scădea din nou dacă organizația va fi asociată cu teroarea internă. Khamenei și-a consolidat baza de putere prin sprijinul acordat Gărzilor Revoluționare, dar vârsta sa înaintată ridică întrebări cu privire la viitorul regimului după moartea sa.
Războiul recent nu a clarificat ambiguitatea intențiilor nucleare ale Iranului, iar riscul de escaladare a conflictului rămâne. Multe dintre unitățile IRGC sunt pregătite să își sacrifice viețile pentru o cauză considerată sfântă, iar Khamenei a declarat că „cei puri sunt testați pe câmpul de luptă al jihadului”.
