Reîntoarcerea lui Stalin în Rusia contemporană
La 70 de ani de la denunțarea cultului personalității lui Iosif Stalin de către Nikita Hrușciov, figura dictatorului sovietic a fost readusă în centrul atenției în Rusia. Pe fondul războiului împotriva Ucrainei, Rusia lui Putin reînvie simbolurile și miturile staliniste pentru a justifica sacrificiile poporului rus.
Cultul stalinist: origini și mecanisme
Cultul lui Stalin a început să se contureze la sfârșitul anilor 1920, fiind marcat de aniversarea de 50 de ani a dictatorului în decembrie 1929, când au fost lansate campanii masive de glorificare. Acest cult se sprijinea pe trei piloni:
- Frica: represiuni în masă, deportări, Gulag, Holodomor; orice critică era sever pedepsită.
- Controlul informației: monopol asupra istoriei, presei și culturii.
- Mitul „eficienței”: teroarea și milioanele de victime erau prezentate ca prețul necesar pentru industrializare și victoria în război.
După moartea lui Stalin în 1953 și raportul lui Hrușciov din 1956, cultul personalității a fost oficial condamnat, dar nu a existat o asumare reală a crimelor stalinismului.
Recuperarea lui Stalin sub Putin
Sub conducerea lui Vladimir Putin, figura lui Stalin a început să revină în atenția publicului. Prin reinstalarea monumentelor și rescrierea manualelor școlare, care au diminuat referințele la Gulag și la milioanele de morți, Stalin a devenit mai popular decât liderii sovietici care l-au dezavuat, precum Hrușciov și Gorbaciov.
Sondajele Levada arată o creștere semnificativă a popularității lui Stalin: în 2016, 28% dintre ruși îl considerau „mare lider”, iar în 2021 procentul a ajuns la 56%. În 2019, 70% evaluau rolul său în istorie ca „pozitiv”. În prezent, peste jumătate dintre ruși îl consideră un „mare lider”, iar tinerii cunosc tot mai puțin despre represiuni.
Nostalgia pentru un lider autoritar
Revenirea lui Stalin în discursul public nu este întâmplătoare. După invadarea Ucrainei și pe fondul războiului de uzură, Kremlinul a lansat un proces de rescriere a istoriei pentru a legitima prezentul. Absența unei condamnări reale a comunismului după 1991 a creat un vid pe care Kremlinul îl umple cu mituri despre ordinea și disciplina sovietică. Într-o Rusie izolată, afectată de sancțiuni și dificultăți economice, nostalgia pentru un lider perceput ca „puternic” devine un instrument politic eficient, folosit pentru a justifica agresiunea externă și controlul intern.
Concluzie
Reîntoarcerea lui Stalin în conștiința publică rusă reflectă nu doar o schimbare în percepția istorică, ci și o strategie politică de consolidare a puterii în fața provocărilor interne și externe, cu implicații profunde pentru viitorul societății ruse.
