Strategia Uniunii Europene pentru a scăpa complet de dependența energetică de Rusia
Uniunea Europeană își îndreaptă atenția către un aliat neașteptat pentru a depăși dependența de energia rusească: directorii din sectorul petrolului și gazelor. Marți, Comisia Europeană va dezvălui un plan mult așteptat menționat de diplomați europeni, care va propune noi puteri pentru companiile private, permițându-le să renunțe la Rusia prin încheierea anticipată a contractelor și oprirea oricăror noi contracte.
Acest demers vine într-un moment în care Bruxelles-ul caută opțiuni alternative, având în vedere că nu există sprijin pentru noi sancțiuni energetice. În ciuda reducerii semnificative a dependenței de combustibilii fosili din Rusia, în 2024, UE încă importa 19% din gazul rusesc, conform declarațiilor lui Dan Jørgensen, șeful UE pentru energie. El a subliniat că această situație compromite securitatea energetică a blocului, expunându-l la șantaj economic.
Planul, denumit „foaie de parcurs”, se va concentra în principal pe gaz, dar va aborda și petrolul și energia nucleară. Deși UE a reușit să reducă dependența de combustibilul rusesc după invazia Ucrainei în 2022, blocul a cheltuit peste 200 de miliarde de euro pe energia rusească, jumătate din această sumă fiind destinată gazului. Achizițiile de gaze naturale lichefiate rusești au crescut chiar și în ultimele luni, iar planul are rolul de a inversa această tendință.
„Aceasta va fi în principal pentru a trimite un mesaj participanților la piață că nu este în regulă să cumpărați gaz rusesc în acest moment, când există alți furnizori”, a declarat Kadri Simson, fost comisar european pentru energie. De asemenea, planul oferă opțiuni legale pentru ruperea contractelor pe termen lung fără penalități mari, menținând presiunea asupra Rusiei în contextul stagnării eforturilor pentru noi sancțiuni energetice.
Totuși, există îngrijorări că companiile europene ar putea căuta să revină la combustibilul rusesc odată ce va fi legal și politic acceptabil. Maria Shagina, expert în sancțiuni, a menționat că apetitul pentru energia rusească este determinat de considerente legate de costuri. Patrick Pouyanné, CEO al TotalEnergies, a declarat că nu ar fi surprins dacă gazoductele din Siberia ar începe să pompeze din nou gaze către Europa, subliniind că continentul nu ar rezista pe deplin unei oferte de energie ieftină.
Cu toate acestea, companiile energetice și-au rearanjat deja modelele pentru a se conforma sancțiunilor și pentru a căuta surse alternative de energie. Cristian Signoretto, director la Eni, a subliniat dificultățile reînnoirii relațiilor de afaceri cu Rusia, menționând un cadru juridic complex și infrastructura deteriorată. În acest context, planurile UE ar putea să nu aibă prioritate față de fundamentele pieței, care depind de cerere și ofertă.
Ministrul estonian al energiei, Andres Sutt, a subliniat importanța sancțiunilor asupra sectorului energetic al Rusiei pentru limitarea finanțării mașinii de război, subliniind că orice opoziție față de aceste sancțiuni este, în esență, împotriva păcii și a unui viitor mai bun pentru economie.
În concluzie, planul Uniunii Europene de a scăpa complet de dependența energetică de Rusia se confruntă cu provocări semnificative, dar rămâne un pas important în direcția diversificării surselor de energie și asigurării securității energetice a blocului comunitar.
