„Triunghiul ofensiv”: Tactica rusească care pune în dificultate armata ucraineană și reprezintă o provocare pentru NATO
Odată cu intrarea în al patrulea an de război în Ucraina, Rusia pare să fi găsit o combinație câștigătoare pentru a copleși armata ucraineană. „Triunghiul ofensiv”, așa cum este numit de analiștii militari britanici, reprezintă o triplă amenințare ce presupune folosirea sincronizată a infanteriei, dronelor și bombelor cu planare, stârnind îngrijorări chiar și pentru alianța NATO.
Până acum, aceste tactici ale Rusiei nu au avut un efect decisiv care să prăbușească definitiv liniile de apărare ucrainene, însă au permis trupelor ruse să câștige teren încetul cu încetul și cu mari pierderi. Strategia are trei componente principale:
„Prima dată, forțele armate ruse fixează forțele terestre ucrainene pe linia de contact cu ajutorul infanteriei și forțelor mecanizate”, conform unui studiu publicat de Royal United Services Institute (Rusi) din Marea Britanie. În al doilea rând, strategia perturbă capacitatea armatei ucrainene de a executa manevre pe câmpul de luptă, „prodund uzură prin folosirea dronelor FPV, Lancet și artileriei care lansează obuze puternic explozive și mine pe care le împrăștie”, a detaliat Rusi. În al treilea rând, armata rusă a intensificat atacurile cu bombe cu planare UMPK împotriva forțelor ucrainene care ocupă poziții defensive.
Această triadă letală „creează o dilemă conflictuală: ar trebui forțele armate ucrainene să apere și să investească resurse în pozițiile defensive statice pentru a reduce uzura din partea dronelor FPV și artileriei asistate de drone, sau ar trebui să își păstreze mobilitatea pentru a evita distrugerile provocate de loviturile cu bombe cu planare, care au capacitatea explozivă de a demola sau îngropa chiar și fortificații bine pregătite?”
O noutate în această ecuație este revenirea forțelor aeriene rusești ca factor semnificativ în război. Deși Moscova a sperat inițial să își folosească puterea aeriană superioară pentru a influența decisiv evoluția campaniei militare terestre, în realitate, această putere a fost neutralizată în mare parte de sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei. Avioanele rusești au rămas în mare parte departe de linia frontului și în afara razei de acțiune a rachetelor sol-aer ucrainene.
Cheia succesului forțelor aeriene rusești se regăsește într-o armă surprinzător de veche: bombele cu planare. Acestea sunt bombe vechi de fier echipate cu aripi și ghidaj prin GPS, folosind kitul UMPK („modul unificat de planare și corectare”), transformându-le în bombe inteligente ieftine. SUA au utilizat kitul aerodinamic Joint Direct Attack Munition (JDAM) timp de 25 de ani, inclusiv în operațiunile militare din Orientul Mijlociu. Rusia a început să folosească bombele cu planare în 2023, surprinzând analiștii din Occident prin puterea muniției.
Deși inițial aceste arme au fost considerate un semn al disperării comandanților ruși, capacitatea Rusiei de a produce în masă bombe cu planare s-a dovedit a fi un avantaj-cheie. Forțele aeriene rusești pot lansa atacuri cu astfel de bombe ieftine de la distanță de țintă. Deși bombele rusești nu sunt la fel de precise ca cele din Occident, ele produc explozii atât de puternice încât pot distruge tranșee și buncăre chiar și dacă ratează puțin ținta.
Producția de bombe cu planare UMPK este de așteptat să crească de la 40.000 de unități în 2024 la 70.000 de unități în 2025, conform Rusi. Eficiența acestor arme a avut numeroase efecte secundare asupra forțelor și serviciilor militare ucrainene, care au fost forțate să evite detectarea pozițiilor lor, să se împrăștie sau să caute să se ascundă în subteran, bazându-se pe sisteme fără echipaj sau autonome pentru a ține la distanță sau elimina inamicul.
Ceea ce Rusia face acum este ceea ce ar fi trebuit să facă încă de la începutul războiului: să folosească tactici de arme combinate, precum utilizarea sincronizată a atacurilor terestre și aeriene. Ucraina a reușit în cea mai mare parte a războiului să facă față atacurilor armatei ruse, în ciuda faptului că a fost mereu în inferioritate ca număr de trupe și arme disponibile. Însă, odată ce Rusia a început să folosească cele trei tipuri de arme și trupe în mod sincronizat, forțelor ucrainene le este tot mai greu să reziste pe linia frontului.
Experții occidentali sugerează că țările NATO ar trebui să studieze campania aeriană a Rusiei și să își dezvolte propriul arsenal de bombe ieftine cu planare.
