UE dezvăluie țările „sigure” pentru repatrierea migranților
Comisia Europeană a publicat miercuri o listă de ţări de imigraţie considerate „sigure”, limitând astfel posibilităţile de azil pentru resortisanţii acestora. Pe listă se află Kosovo, Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Maroc şi Tunisia. Scopul acestei inițiative este de a accelera procesarea cererilor de azil ale migranţilor din aceste ţări, pe care Comisia le consideră că nu au „a priori” un profil de refugiaţi, ceea ce facilitează repatrierea acestora.
Deși mai multe state membre, inclusiv Franţa, au deja propriul concept de „ţări de origine sigure”, nu există o listă comună și armonizată la nivelul UE. Această situaţie îi încurajează pe solicitanţii de azil să vizeze anumite ţări de primire cu criterii mai flexibile. Prin lista recent prezentată, Comisia doreşte să remedieze această discrepanţă și consideră că majoritatea ţărilor candidate la aderarea la UE îndeplinesc, în principiu, criteriile necesare pentru a fi desemnate ca ţări de origine sigure.
Propunerea este contestată de organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de protecţia migranţilor. Pentru a intra în vigoare, lista va trebui aprobată de Parlamentul European și de statele membre ale UE, însă subiectul este considerat foarte sensibil pe plan politic și riscă să genereze dezacorduri între cele 27 de state membre.
Iniciativa a fost promovată în special de guvernul italian, care a salutat acest demers ca fiind un succes. Comisia Europeană a mai prezentat o listă similară în 2015, dar proiectul a fost abandonat din cauza dezbaterilor intense legate de includerea Turciei, o țară cu un bilanț controversat în materie de independenţă a justiţiei, drepturile omului și libertatea presei.
Bruxellesul se confruntă cu presiuni pentru a înăspri politica în domeniul imigraţiei, pe fondul unei ascensiuni a dreptei și extremei drepte pe continent. La mijlocul lunii martie, executivul UE a prezentat măsuri destinate accelerării expulzării străinilor aflaţi în situaţie ilegală, propunând un cadru legal pentru crearea de centre pentru migranţi în afara frontierelor UE, cunoscute sub denumirea de „hub-uri de returnare”.
