Un muzeu polonez a reprodus celebra Cameră de Chihlimbar
Cameră de Chihlimbar, împodobită cu pietre prețioase, a dispărut spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar dispariția „celei de-a opta minuni a lumii” a devenit unul dintre cele mai mari mistere ale epocii moderne. O reconstituire la scară reală a fost recent expusă în nord-estul Poloniei, aproape de locul unde unii cercetători cred că a fost ascunsă de naziști.
Construită în trei ani, copia măsoară 10 metri pe 10 metri și a fost realizată folosind materiale de arhivă, fotografii și un model al singurei alte replici din lume, aflate în Muzeul de Stat Tsarskoie Selo din Rusia, lângă Sankt Petersburg. Spre deosebire de original, a cărui valoare actuală este estimată la aproximativ 500 de milioane de dolari, replica din Mamerki a fost realizată cu costuri mult mai mici, utilizând tehnologia de imprimare 3D și meșteșugari polonezi pricepuți. Bartek Plebanczyk, de la Muzeul Mamerki, a declarat că „tehnologia ne-a permis să creăm o copie foarte bună” și a subliniat că „doar de aproape se poate observa că versiunea noastră nu conține chihlimbar.”
Ceea ce reprezenta Camera de Chihlimbar
Camera de Chihlimbar a fost comandată la începutul secolului al XVIII-lea de regele Prusiei, Frederic I de Hohenzollern, care dorea un birou somptuos decorat în Palatul Charlottenburg. Sculptorul-arhitect Andreas Schlüter a fost însărcinat cu realizarea acestui proiect, iar meșterul danez Gottfried Wolfram a adus conceptul la viață. Deși a fost inițial gândită pentru Charlottenburg, camera a fost instalată la etajul al treilea al Palatului Orașului Berlin și, în 1716, a fost dăruită țarului Petru cel Mare al Rusiei de către regele Frederic Wilhelm I, pentru a consolida alianța dintre Prusia și Rusia.
După ce a fost transportată în Rusia, camera a fost instalată inițial în Casa de Iarnă din Sankt Petersburg și mutată în 1755 la Tsarskoie Selo, unde a fost extinsă și îmbogățită sub conducerea țarinei Elisabeta. Camera a devenit cunoscută drept „a opta minune a lumii” datorită strălucirii sale, având șase tone de chihlimbar, oglinzi venețiene, statuete aurite și alte comori.
Dispariția Camerei de Chihlimbar
Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a inițiat Operațiunea Barbarossa, invadând Uniunea Sovietică și prăduind mii de opere de artă, inclusiv Camera de Chihlimbar. Personalul de la palat a încercat să demonteze și să ascundă camera, dar naziștii au reușit să o desfăcă în mai puțin de 36 de ore, împachetând-o pentru expediere către Königsberg, Germania. Acolo, camera a fost instalată în castelul-muzeu de pe Coasta Baltică, dar în 1944, în urma raidurilor Aliaților, castelul a fost bombardat și urma Camerei de Chihlimbar s-a pierdut.
Muzeul Mamerki și legătura locală
Muzeul din Mamerki este considerat un loc potrivit pentru reconstituirea Camerei de Chihlimbar, deoarece complexul de buncăre naziste din zonă a fost mult timp suspectat că ar fi fost locul unde a fost ascunsă camera. Situat aproape de Kaliningrad și de cartierul general al lui Hitler, Wolf’s Lair, Mamerki a adăpostit până la 1.500 de soldați, inclusiv generali și ofițeri de rang înalt. Bartek Plebanczyk a remarcat că Mamerki ar fi fost primul loc în care s-ar fi căutat comori în cazul unei evacuări rapide.
Misterul persistă
Speculațiile continuă cu privire la locul unde ar putea fi ascunsă Camera de Chihlimbar. S-au făcut zvonuri că aceasta ar fi fost ascunsă în tuneluri secrete sub Munții Bufnițelor din sud-vestul Poloniei sau că ar fi fost scufundată în Marea Baltică. Există teorii că MV Wilhelm Gustloff, care s-a scufundat în 1945, transporta Camera de Chihlimbar, iar alte epave, cum ar fi Karlsruhe, au fost de asemenea investigate, fără succes. Deși soarta Camerei de Chihlimbar rămâne incertă, unii istorici cred că aceasta a fost distrusă în timpul distrugerii orașului Königsberg.
