Un „vulcan zombi” adormit de 250.000 de ani manifestă semne neobișnuite. Oare s-ar putea reinvia?
Uturuncu, un vârf din lanțul muntos al Anzilor Centrali, este cunoscut sub denumirea de „vulcan zombi”. Deși nu a erupt de peste 250.000 de ani, vulcanul prezintă semne de activitate, cum ar fi nori de gaze și cutremure, conform unor observații recente. Imaginile din satelit realizate în ultimii 20 de ani au arătat că forțele interne ale vulcanului au modificat o zonă din apropierea vârfului, creând o formă asemănătoare unui sombrero, cu o lățime de aproximativ 150 de kilometri.
Recent, cercetătorii au examinat vulcanul Uturuncu pentru a determina dacă deformarea continuă și dacă activitatea observată ar putea indica o posibilă erupție. Folosind date din satelit, analiza activității seismice și modele computerizate, oamenii de știință au obținut o înțelegere mai bună a „anatomiei” interioare a vulcanului. Descoperirile lor au fost publicate pe 28 aprilie în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Erupțiile vulcanice apar de obicei atunci când magma se acumulează în camere magmatice subterane și scapă la suprafață. Totuși, studiul a relevat că sub vulcanul Uturuncu nu se întâmplă așa. Mai degrabă, magma, gazele și fluidele interacționează într-o rețea hidrotermală, generând activitățile caracteristice ale acestui vulcan adormit.
La o adâncime de aproximativ 10 până la 20 de kilometri sub Uturuncu se află un vast rezervor de magmă numit Corpul Magmatic Altiplano-Puna, care se întinde pe aproximativ 200 de kilometri. Acesta reprezintă cel mai mare corp magmatic activ cunoscut din scoarța planetei. Studiile anterioare au sugerat existența unui sistem hidrotermal activ care leagă rezervorul de magmă de lanțul muntos de deasupra, dar nu se știa cum interacționează magma și fluidele în acest sistem.
Analizând semnalele a peste 1.700 de evenimente seismice între 2009 și 2012, cercetătorii au creat imagini de înaltă rezoluție ale scoarței de sub Uturuncu. Aceștia au măsurat și schimbări electrice și gravitaționale subterane, precum și modificări în chimia rocilor, oferind detalii inedite despre canalele subterane prin care circulă fluidul geotermal.
Cercetătorii au descoperit că, pe măsură ce corpul magmatic încălzea lichidul subteran și elibera gaze, acestea migraseră în sus și se acumulau în camerele de sub craterul vulcanic. Mișcarea acestor gaze și lichide a provocat cutremure, a eliberat aburi și a deformat roca vulcanului, generând o ridicare a suprafeței de aproximativ un centimetru pe an.
Dinamica internă a vulcanului Uturuncu nu doar că explică activitatea sa, ci sugerează și că acest „vulcan zombi” nu va renaște prea curând. Un coautor al studiului a afirmat că nu se observă o creștere semnificativă a seismicității, ceea ce ar putea indica o activitate vulcanică iminentă. Aceasta sugerează că vulcanul continuă să elimine gaze și aburi, având o activitate calmă în prezent.
