Uniunea Europeană și competiția metalelor prețioase
Scandiu, beriliu, galiu: metale rare precum acestea au devenit subiecte de actualitate în contextul amenințărilor legate de preluarea unor teritorii. Importanța acestor materiale pentru economia mondială a crescut semnificativ, iar Uniunea Europeană (UE) se confruntă cu provocarea de a-și asigura aprovizionarea cu resurse strategice. Actualmente, blocul comunitar depinde într-o mare măsură de țări precum China pentru importuri.
Materiile prime critice
Uniunea Europeană a identificat 34 de materii prime critice, dintre care 17 sunt clasificate drept strategice. Lista include cobalt, cupru, tungsten, litiu și nichel. Aceste materii prime sunt esențiale pentru economia UE și prezintă un risc crescut de perturbări în aprovizionare, deoarece sursele lor sunt extrem de concentrate și nu există înlocuitori adecvați. John Seaman, cercetător la Institutul francez de relații internaționale (Ifri), subliniază că unele dintre aceste elemente sunt aproape de neînlocuit sau disponibile la costuri ridicate.
Legislația europeană
În mai 2024, a intrat în vigoare Actul european privind materiile prime critice, care își propune să întărească autonomia strategică a UE prin creșterea și diversificarea aprovizionării. Actul stabilește parametrii pentru capacitățile interne de-a lungul lanțului de aprovizionare cu materii prime strategice, inclusiv 10% din nevoile anuale ale UE pentru extracție, 40% pentru procesare și 25% pentru reciclare. De asemenea, maximum 65% din nevoile anuale pentru fiecare material strategic trebuie să provină dintr-o singură țară terță.
Cererea în creștere
Cererea pentru aceste materii prime critice și metale rare este așteptată să crească semnificativ în următorii ani, în special pentru baterii și panouri fotovoltaice, esențiale pentru tranziția verde a UE. Comisia Europeană estimează că cererea pentru baterii din litiu va crește de 12 ori până în 2030 și de 21 de ori până în 2050. De asemenea, cererea pentru metale rare utilizate în turbine eoliene și vehicule electrice este așteptată să crească de cinci până la șase ori până în 2030.
Surse de aprovizionare interne
Uniunea Europeană poate conta pe statele membre doar pentru o parte din nevoile sale de materii prime critice. În prezent, nu există extracție de metale rare în Europa, deși există depozite cunoscute. Portugalia are cele mai mari rezerve de litiu din Europa și este singurul producător semnificativ din UE, dar extracția acestuia a fost contestată de comunitățile locale. Spania, de asemenea, își dorește să își accelereze explorarea subsolului pentru a-și redobândi autonomia în domeniul resurselor minerale. Cu toate acestea, extracția se confruntă cu opoziția populației din cauza impactului asupra mediului.
Importurile UE
În prezent, UE se bazează pe importuri externe pentru majoritatea materiilor prime critice. De exemplu, Turcia furnizează 98% din borul importat, iar China asigură 100% din necesarul de metale rare. Africa de Sud contribuie cu 71% din necesarul de platină, iar Republica Democratică Congo produce 63% din cobaltul mondial. UE a încercat să-și diversifice sursele de aprovizionare, semnând un memorandum de înțelegere cu Ruanda pentru materii prime vitale, dar acest acord a fost contestat din cauza conflictelor din regiune.
Resursele din Groenlanda și Ucraina
Groenlanda, cu rezerve estimate de 36,1 miliarde de tone de metale rare, a devenit un obiectiv strategic, dar numărul proiectelor de minerit este limitat. În est, Ucraina este văzută ca o sursă potențială pentru peste 20 de materii prime critice, dar multe dintre aceste resurse se află în regiunile controlate de Rusia. Comisia Europeană a încercat să colaboreze cu Ucraina pentru minerale, dar invazia rusă a îngreunat implementarea planurilor. Franța a început discuții separate cu Ucraina privind accesul la bogățiile sale minerale, fără a solicita compensații pentru sprijinul oferit.
