Viitorul umbrelei de securitate nucleară în Europa
Europa se confruntă cu o nouă realitate, în care angajamentul american față de apărarea sa împotriva Rusiei s-a transformat într-o abordare mai tranzacțională. Această schimbare, cel puțin în perioada în care Donald Trump se află la Casa Albă, are implicații profunde pentru securitatea nucleară a continentului. Europa trebuie să „facă un mare pas înainte pentru a-și asigura propria apărare”, a declarat vicepreședintele american JD Vance, la o întâlnire de la München, în februarie.
Ca răspuns, Europa a promis să-și crească cheltuielile interne și pentru Ucraina, orientându-se spre achiziționarea de armament fabricat pe continent. Printre soluțiile discutate se numără și propunerea unei „umbrele nucleare” europene. Franța și Marea Britanie, ca puteri nucleare de lungă durată, devin din ce în ce mai importante în acest context. Franța deține aproximativ 290 de focoase nucleare, iar Marea Britanie 225 de rachete Trident, concepute de SUA.
Recent, liderii europeni au început să discute despre întărirea apărării comune sub o umbrelă nucleară britanică sau franceză, având în vedere slăbirea încrederii în protecția oferită de Washington. Președintele francez Emmanuel Macron a propus deschiderea unei dezbateri strategice privind protecția prin descurajare a aliaților europeni. De asemenea, viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz, a solicitat discuții cu Franța și Marea Britanie pentru extinderea protecției nucleare, iar premierul polonez Donald Tusk a exprimat sprijinul pentru această idee.
Deși Marea Britanie nu a făcut oferte publice privind împărtășirea protecției sale nucleare, focoasele sale sunt deja integrate în comanda NATO, oferind astfel o protecție strategică aliaților europeni. Totuși, mulți lideri europeni caută un sprijin mai mare din partea SUA. Președintele polonez Andrzej Duda a solicitat desfășurarea armelor nucleare americane în Polonia, comparând această mișcare cu decizia Rusiei de a-și desfășura rachete nucleare în Belarus în 2023.
Provocările și diferențele culturale
Franța, cu un arsenal nuclear mai mic în comparație cu cel al Rusiei, a fost capabilă să amenințe cu represalii strategice, dar dimensiunea arsenalului său a fost adesea subestimată. Generalul în retragere Michel Yakovleff a subliniat că arsenalul nuclear al Franței a fost gândit istoric ca o ultimă soluție în caz de amenințare directă. Această diferență în dimensiune și cultură nucleară reprezintă o provocare majoră pentru orice umbrelă nucleară centrată pe Europa.
Macron a propus ca aliații să participe la exercițiile nucleare ale Franței, dar a subliniat că decizia de a lansa o lovitură nucleară rămâne în mâinile sale. În schimb, armata britanică lucrează activ pentru a crește „IQ-ul de descurajare nucleară” în cadrul NATO, asigurându-se că toți aliații înțeleg importanța descurajării nucleare.
În ciuda angajamentului SUA de a proteja aliații NATO, un raport din februarie a evidențiat intenția de a redeplasa focoase nucleare la baza aeriană principală din Regatul Unit, semnalizând seriozitatea cu care Washingtonul abordează tensiunile din Europa.
Implicarea și cooperarea europeană
Întărirea arsenalului nuclear al Europei ar necesita ani, dacă nu decenii, de investiții. Cu toate acestea, demonstrarea credibilității operaționale a forțelor nucleare europene este esențială pentru descurajare. O cooperare mai bună între aliați în domeniul forțelor nucleare ar putea implica, de exemplu, sprijin în realimentarea bombardierelor franceze sau protecția submarinelor nucleare britanice și franceze.
În contextul scăderii investițiilor în armata britanică, s-au ridicat întrebări despre eficiența descurajării oferite de armele convenționale și nucleare ale Regatului Unit. Premierul britanic Keir Starmer a promis o creștere semnificativă a cheltuielilor de apărare, în fața unei lumi tot mai periculoase.
În concluzie, descurajarea reală a Rusiei necesită o combinație de forțe convenționale și nucleare, iar sub administrația Trump, întrebarea rămâne dacă aliații europeni se pot baza pe angajamentul american.
